Mi-am luat inima in dinti si am plecat cu copiii, cateva zile la Alba Iulia. S-a potrivt la fix cu nunta prietenilor nostri din 24 aprilie si cu venirea finei mele din Spania, impreuna cu finutul mic.
Ce sa zic...tare bine mi-a prins aceasta saptamana. Copiii s-au simtit bine, pe Marco il bagai cu greu in casa, numai afara in parc ar fi stat, Edi a fost rasfatat la greu de bunici, strabunici, unchi, matusi.
Iar eu....am umblat teleleu si am vazut putin de mine. Am fost la cosmetica, la epilat, peeling, pensat.
Edi a progresat mult, vorbeste o groaza de cuvinte: pa, da, iade, na-na. Ne-a iesit si al 4-lea dintisor de sus stanga, merge tot mai bine in picioare.
Clau s-a intors pe nunta, iar lunea am pornit spre casa.
De fiecare data cand stam mai multe zile in Alba...discutia noastra la intoarcere este cum sa facem sa ne mutam din nou acasa. cat de usor ne-ar fii daca am locui in oras, unde am avea nu o mana de ajutor, ci zece. Intotdeauna, discutia ramane neterminata, fara nicio concluzie. Intram in apartamentul nostru si spunem....doamne ce bine e acasa, si parca totul s-a sters ... pana data viitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu