IN LOC DE INCEPUT
M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-
Nu am mai scris de mult despre pitic, parca nu mai facea nimic interesant.
Ei bine a inceput...si parca asa de repede se desfasoara totul, incat cu siguranta voi omite unele din "marile" lui realizari.
- isi duce mana la ureche si zice "ALO", doar asa face mami a lui.
- si pune sapca lui Marco in cap, ochelarii lui tat-su' sau a alcuiva la ochi, numai pe ai lui nu-i vrea.
- cand mananca vrea si el o furculita, lingura cu care se chinuie sa ia din farfurie si sa-si bage in guritza. De fiecare data nu mai e nimic in tacam pana ajunge la guritza lui, dar conteaza ca se chinuie puiul mic.
- noi cuvinte: alo, nenea, dada= Marco.
- se urca/coboara din pat, de pe canapea, se urca pe mobila, dar nu mai coboara. la fel face si pe scari....
- pune si scoate capacul de la stcla de lapte.
- a iesit si dintisorul din stanga sus, (la mare s-a intamplat evenimentul).
- 15 august primii 6 pasi singurel. pana acum a mai avut 2 tentative dar de 2-3 pasi.
Cu mine nu vrea sa mearga, asa ca in fiecare seara cand ajunge sotul acasa se ocupa de pitic, si tare le place amandurora. Eu cu Marco stam pe margine si aplaudam. data urmatoare iau si camera sa imortalizam momentul printr-un filmulet.
Ne-am riscat...daca toti prietenii nostri au vrut la marea neagra, hop si noi. Am gasit un complex dragut in Eforie, parerile negative le-am gasit dupa ce am achitat sejurul. asta e...cu D-zeu inainte. Drumul lung dar cu popasuri dese a fost ok. De la Timisoara ne-am oprit in Alba de unde am plecat a 2-a zi cu restul trupei. Ne-am oprit la Moeciu, am papat la Cheile Gradistei, iar a 2-a zi cu calm am pornit spre Pitesti de unde am intrat pe autostrada. Nu se putea sa decurga totul bine, asa ca am mers bara in bara pe centura Bucurestiului. vreo 2 ore am crezut ca tampim....copiii nu mai aveau rabdare...au ajuns in fata la volan de unde cu greu i-am pus in scaunele. Cum am intrat pe autostrada Soarelui a fost ok. In 3 ore eram deja in Constanta...simteam mirosul marii. Am ajuns relativ bine la complex....acolo surpriza...nu aveau 5 camere alaturate, nu aveau nici la parter cum cerusem. Ok...dam ceva la
receptie si ni se promite ca a 2-a zi vom schimba camerele, macar noi si nashii nostri, care eram cu cate 2 copii. Camerele mici de ot, curate, dar cu miros naspa...citisem pe site-uri cauza...doamnele de serviciu spalau pe jos cu o apa neagra...cred ca nu schimbau apa cu care spalau aleile dis de dimineata. In prima seara am ramas in mana cu suportul de prosoape. degeaba am sperat eu ca il vor pune cat suntem acolo, ca nu am reusit. deja ma cunosterau toti de la receptie....camerele nu le-am mai schimbat caci nu aveau. am prins o perioada naspa, super aglomeratie si pt. ce? mai bine stateam la o pensiune cu jumate din bani si mai aproape de malul marii. Faceam cam 20 min. pe jos...Edi in carucior, Marco maraia ca-l dor picioarele de cum ieseam din complex. Era tragedie la intoarcerea de pe plaja. Marea in primele zile a fost curata, pe urma am dat de algele pe care le ridicam de pe fundul marii. Nisipul frumos si fin de tot, pacat ca rasareau mucuri de tigara si coji de seminte din el. Nu stiu unde poate duce nesimtirea romanului, in loc sa duca gunoaiele in pubele de pe plaja, le aruncau langa sezlonguri. Plaja e ingusta rau, am fost atentionata d eprietene. Al meu sot a facut muschi la cat a urcat/coborat scarile cu caruciorul si cu Edi in el. Marco si bagajele erau in grija mea. In primele zile totul ok, copii cuminti, mancaciosi, erau inebuniti dupa apa....pana a dat un virus pacatos in Edi si in fiecare zi a cazut cate unul la datorie. Edi a fost cel mai rau....mi-a vomat toata noaptea de 6 ori. Cu o mica atentie la cameriste, mi s-au schimbat zilnic asternuturile, prosoapele si le-am cerut sa nu mai spele pe jos. 
Mi-am dezinfectat eu baia si o spalam in fiecare seara cu dushul. A 2-a zi a inceput Marco, care dupa 2 randuri de varsat a fost ca nou. Dimineata eram eu cu probleme. am bolit toata ziua, am fost cu Edi la policlinica din Eforie de i-a facut un No-spa si metroclopramid. doar asa i -sa oprit voma. Scaunul, nici acum dupa 10 zile nu i l-am reglat. Pediatra imi zice sa renunt cu totul la lapte, eu nu ma incumet sa-l intarc inca si uite asa ma lupt zilnic cu luarea unei decizii. La intoarcere am inoptat la predeal la un super hotel cu o super camera spatioasa. De acolo am plecat spre Alba unde am ramas pana la sfarsitul saptamanii. Am avut 2 vacante la mare anul asta, dar cu amandoua am dat gres. Sper ca la anul sa fim mult mai precauti si sa nu mai fim dusi de val, caci la cati bani am stricat, puteam lejer sa mergem in Antalya- unde cu siguranta era o vacanta reusita.
Povestea incepe cand Edi avea 2 luni si a fost diagnosticat cu otita. Dupa ce mi-a plans o noapte intreaga, a 2-a zi sunt intrebata de dr. de fam., ca nu stiu ca are otita? pai de unde? nu am avut probleme cu cel mare, habar n-aveam cum se manifesta. Eu ma invinovateam ca am mancat galuste cu prune si pe pitic il doare burtica.
L-am tratat homeopat, cat si alopat la cel mai bun ORL-ist. Exudate peste exudate, antibiotice dupa antibiograma si streptococul se incapatana sa plece.
De vreo 6 sapt. am inceput sa-i facem un vaccin homeopat pneumococcinum D200, la recomandarea pediatrei. Tocmai avea 10 filoe aduse din Germania, la noi nu se gasesc.
Dupa 5 vaccinuri, streptococul era inca prezent doar ca a devenit mult mai sensibil la antibiotice. Am mai facut 2 si pe urma am plecat in Alba. Cand in sf. am convins-o pe cumnata sa-l intepe, Edi face febra mare...amanam tot, venim in Timisoara la consult. Pojar! Pediatra ne spoune mandra ca asta e o reactie si ca nu mai avem streptococul caci astia 2 nu supravietuiesc impreuna.
Miercuri i-am facut exudatul nazal lui Edi. Eram curioasa daca am scapat de streptococul pneumococcic sau nu.
Acum 20 minute am deschis mail-ul si aveam rezultatul de la laborator. Cu mana tremuranda am deschis mail-ul...imi era si groaza sa citesc rezultatul...parca si vedeam Streptococcus pneumoniae. Dupa 9 luni de la aflarea existentei lui, 3 fisuri de timpan si 2 otite medii....am invins. Streptococul a disparut si multumesc pe aceasta cale bunei noastre pediatre Anca Malai. Toata stima pt. aceasta doctorita, care isi merita renumele pe care il are in Timisoara!
Puiul meu a scapat de aceasta bacterie urata, slava domnului!
Mda....acum cand scriu aceste randuri imi vine sa rad....sau sa plang...nu stiu, dar puiul asta mic al nostru ne tine mereu in priza.
Am fost in Alba 10 zile, totul frumos...bunicii cu copiii, soare, apa, parinti singurei....asta e viata la care noi putem doar sa visam....daca nu ne mutam curand in Alba. Pentru noi luxul cel mai mare esta sa avem putin timp si pt. noi, sa nu fim non stop cu copiii, sa ne vedem putin si de viata noastra...caci mai trebuie din cand in cand.
Toate astea le-am avut cat am stat acasa la parinti, dar timpul a trecut si a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Timisoara.
Edi de duminica a fost cu febra mare...prima data de cand il am. Am zis ca a facut insolatie de la statul in piscina, mai ales ca l-a prins soarele si pe spate...iar eu...cu capul in nori...am uitat sa-l dau cu protectie si sa-i pun sapca pe cap.
Febra scadea putin de tot dupa administrarea antitermicelor, iar noaptea ajungea si la 40. Asa ca am recusr la novocalmin. Nu a mai vrut nici sa pape, doar tzitzi si formula...era marait si numai pe mine ma vroia.
Luni am venit in Timisoara....febra a facut iar noaptea....maarti eram la pediatra lui...AMIGDALITA ACUTA, fu diagnosticul. Am scapat de antibiotic din cauza ca am facut vaccinul pt. streptococul pneumococcic, care ne bantuie de la 2 luni.
Avea niste bubitze pe el, dr. zice ca de la caldura.
Miercuri mergem sa-i vada gatul...era spre bine, dar avea febra pana in 38 si bubite mai multe....de la caldura si febra.
Joi mergem si cu Marco la consult si se uita si la Edi care era patat pe fata si pe corp. Gatul ok, dar acum...e POJAR. am inceput sa radem...sincer de cand a facut febra ne gandisem la insolatie, otita, rosu in gat...ca sa ajungem la aceasta boala a copilariei.
Febra nu mai are, gatul nu e rosu, a inceput sa pape, nu mai e asa apatic, mamaos inca este...spre disperarea mea. Nimic nu pot face in casa...doar cu el in brate, sau il plimb cu masinutza, in timp ce mai fac una alta.
Greu...foarte greu.
Acum asteptam sa vedem cine va fii urmatoarea victima a pojarului. sper sa se opreasca aici, caci in 2 august mergem si la mare si nu as vrea sa mergem bolnavi si sa mai contaminam si pe altii.
