Povestea incepe cand Edi avea 2 luni si a fost diagnosticat cu otita. Dupa ce mi-a plans o noapte intreaga, a 2-a zi sunt intrebata de dr. de fam., ca nu stiu ca are otita? pai de unde? nu am avut probleme cu cel mare, habar n-aveam cum se manifesta. Eu ma invinovateam ca am mancat galuste cu prune si pe pitic il doare burtica.
L-am tratat homeopat, cat si alopat la cel mai bun ORL-ist. Exudate peste exudate, antibiotice dupa antibiograma si streptococul se incapatana sa plece.
De vreo 6 sapt. am inceput sa-i facem un vaccin homeopat pneumococcinum D200, la recomandarea pediatrei. Tocmai avea 10 filoe aduse din Germania, la noi nu se gasesc.
Dupa 5 vaccinuri, streptococul era inca prezent doar ca a devenit mult mai sensibil la antibiotice. Am mai facut 2 si pe urma am plecat in Alba. Cand in sf. am convins-o pe cumnata sa-l intepe, Edi face febra mare...amanam tot, venim in Timisoara la consult. Pojar! Pediatra ne spoune mandra ca asta e o reactie si ca nu mai avem streptococul caci astia 2 nu supravietuiesc impreuna.
Miercuri i-am facut exudatul nazal lui Edi. Eram curioasa daca am scapat de streptococul pneumococcic sau nu.
Acum 20 minute am deschis mail-ul si aveam rezultatul de la laborator. Cu mana tremuranda am deschis mail-ul...imi era si groaza sa citesc rezultatul...parca si vedeam Streptococcus pneumoniae. Dupa 9 luni de la aflarea existentei lui, 3 fisuri de timpan si 2 otite medii....am invins. Streptococul a disparut si multumesc pe aceasta cale bunei noastre pediatre Anca Malai. Toata stima pt. aceasta doctorita, care isi merita renumele pe care il are in Timisoara!
Puiul meu a scapat de aceasta bacterie urata, slava domnului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu