Dupa o pauza de cateva saptamani

Nu am mai scris de cateva saptamani...nici nu stiu ce?
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.