Fina din Spania tocmai ne-a anuntat ca al 2-lea bb va fii o fetitza. Doamne ce m-am bucurat, ca in urmatorul moment sa incep sa plang si sa-i reprosez sotului ca el nu mi-a facut o fetitza, ca nici nu are idee cat sufar pt. acest lucru...si multe altele.
Da, sufar rau de tot ...stiu ca trebuie sa multumesc domnului pt. ce mi-a dat, ca am 2 copii sanatosi si frumosi, dar tot nu pot sa ma intreb....de ce? Trebuie sa iau viata asa cum este, cu bune, cu rele....dar...visul meu de a avea o fetitza nu se va indeplini niciodata. Sufar cand M zice ca face echipa cu baietii si eu raman singura, sufar cand ma intreaba tot Marco ca de ce nu are o surioara, caci el fetitza vroia, sa am si eu cu cine ma juca....sufar si voi suferi toata viata mea din cauza asta.
Mi-am revenit dupa vreo 2 zile si am inceput sa ma uit prin magazine dupa rochite, dresuri, pantofiori...sunt dusa rau, dar nu am salvare. De abia m-am abtinut sa nu cumpar nimic...mai este timp pana in februarie, dar sunt atatea lucrusoare frumoase....of doamne cate i-as fi luat si eu printesei mele daca mi-o dadea DD.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu