Povestea incepe cand Edi avea 2 luni si a fost diagnosticat cu otita. Dupa ce mi-a plans o noapte intreaga, a 2-a zi sunt intrebata de dr. de fam., ca nu stiu ca are otita? pai de unde? nu am avut probleme cu cel mare, habar n-aveam cum se manifesta. Eu ma invinovateam ca am mancat galuste cu prune si pe pitic il doare burtica.
L-am tratat homeopat, cat si alopat la cel mai bun ORL-ist. Exudate peste exudate, antibiotice dupa antibiograma si streptococul se incapatana sa plece.
De vreo 6 sapt. am inceput sa-i facem un vaccin homeopat pneumococcinum D200, la recomandarea pediatrei. Tocmai avea 10 filoe aduse din Germania, la noi nu se gasesc.
Dupa 5 vaccinuri, streptococul era inca prezent doar ca a devenit mult mai sensibil la antibiotice. Am mai facut 2 si pe urma am plecat in Alba. Cand in sf. am convins-o pe cumnata sa-l intepe, Edi face febra mare...amanam tot, venim in Timisoara la consult. Pojar! Pediatra ne spoune mandra ca asta e o reactie si ca nu mai avem streptococul caci astia 2 nu supravietuiesc impreuna.
Miercuri i-am facut exudatul nazal lui Edi. Eram curioasa daca am scapat de streptococul pneumococcic sau nu.
Acum 20 minute am deschis mail-ul si aveam rezultatul de la laborator. Cu mana tremuranda am deschis mail-ul...imi era si groaza sa citesc rezultatul...parca si vedeam Streptococcus pneumoniae. Dupa 9 luni de la aflarea existentei lui, 3 fisuri de timpan si 2 otite medii....am invins. Streptococul a disparut si multumesc pe aceasta cale bunei noastre pediatre Anca Malai. Toata stima pt. aceasta doctorita, care isi merita renumele pe care il are in Timisoara!
Puiul meu a scapat de aceasta bacterie urata, slava domnului!
vineri, 30 iulie 2010
vineri, 23 iulie 2010
Dupa 10 zile de relax...o sapt. nebuna-nebuna-nebuna
Mda....acum cand scriu aceste randuri imi vine sa rad....sau sa plang...nu stiu, dar puiul asta mic al nostru ne tine mereu in priza.
Am fost in Alba 10 zile, totul frumos...bunicii cu copiii, soare, apa, parinti singurei....asta e viata la care noi putem doar sa visam....daca nu ne mutam curand in Alba. Pentru noi luxul cel mai mare esta sa avem putin timp si pt. noi, sa nu fim non stop cu copiii, sa ne vedem putin si de viata noastra...caci mai trebuie din cand in cand.
Toate astea le-am avut cat am stat acasa la parinti, dar timpul a trecut si a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Timisoara.
Edi de duminica a fost cu febra mare...prima data de cand il am. Am zis ca a facut insolatie de la statul in piscina, mai ales ca l-a prins soarele si pe spate...iar eu...cu capul in nori...am uitat sa-l dau cu protectie si sa-i pun sapca pe cap.
Febra scadea putin de tot dupa administrarea antitermicelor, iar noaptea ajungea si la 40. Asa ca am recusr la novocalmin. Nu a mai vrut nici sa pape, doar tzitzi si formula...era marait si numai pe mine ma vroia.
Luni am venit in Timisoara....febra a facut iar noaptea....maarti eram la pediatra lui...AMIGDALITA ACUTA, fu diagnosticul. Am scapat de antibiotic din cauza ca am facut vaccinul pt. streptococul pneumococcic, care ne bantuie de la 2 luni.
Avea niste bubitze pe el, dr. zice ca de la caldura.
Miercuri mergem sa-i vada gatul...era spre bine, dar avea febra pana in 38 si bubite mai multe....de la caldura si febra.
Joi mergem si cu Marco la consult si se uita si la Edi care era patat pe fata si pe corp. Gatul ok, dar acum...e POJAR. am inceput sa radem...sincer de cand a facut febra ne gandisem la insolatie, otita, rosu in gat...ca sa ajungem la aceasta boala a copilariei.
Febra nu mai are, gatul nu e rosu, a inceput sa pape, nu mai e asa apatic, mamaos inca este...spre disperarea mea. Nimic nu pot face in casa...doar cu el in brate, sau il plimb cu masinutza, in timp ce mai fac una alta.
Greu...foarte greu.
Acum asteptam sa vedem cine va fii urmatoarea victima a pojarului. sper sa se opreasca aici, caci in 2 august mergem si la mare si nu as vrea sa mergem bolnavi si sa mai contaminam si pe altii.
Am fost in Alba 10 zile, totul frumos...bunicii cu copiii, soare, apa, parinti singurei....asta e viata la care noi putem doar sa visam....daca nu ne mutam curand in Alba. Pentru noi luxul cel mai mare esta sa avem putin timp si pt. noi, sa nu fim non stop cu copiii, sa ne vedem putin si de viata noastra...caci mai trebuie din cand in cand.
Toate astea le-am avut cat am stat acasa la parinti, dar timpul a trecut si a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Timisoara.
Edi de duminica a fost cu febra mare...prima data de cand il am. Am zis ca a facut insolatie de la statul in piscina, mai ales ca l-a prins soarele si pe spate...iar eu...cu capul in nori...am uitat sa-l dau cu protectie si sa-i pun sapca pe cap.
Febra scadea putin de tot dupa administrarea antitermicelor, iar noaptea ajungea si la 40. Asa ca am recusr la novocalmin. Nu a mai vrut nici sa pape, doar tzitzi si formula...era marait si numai pe mine ma vroia.
Luni am venit in Timisoara....febra a facut iar noaptea....maarti eram la pediatra lui...AMIGDALITA ACUTA, fu diagnosticul. Am scapat de antibiotic din cauza ca am facut vaccinul pt. streptococul pneumococcic, care ne bantuie de la 2 luni.
Avea niste bubitze pe el, dr. zice ca de la caldura.
Miercuri mergem sa-i vada gatul...era spre bine, dar avea febra pana in 38 si bubite mai multe....de la caldura si febra.
Joi mergem si cu Marco la consult si se uita si la Edi care era patat pe fata si pe corp. Gatul ok, dar acum...e POJAR. am inceput sa radem...sincer de cand a facut febra ne gandisem la insolatie, otita, rosu in gat...ca sa ajungem la aceasta boala a copilariei.
Febra nu mai are, gatul nu e rosu, a inceput sa pape, nu mai e asa apatic, mamaos inca este...spre disperarea mea. Nimic nu pot face in casa...doar cu el in brate, sau il plimb cu masinutza, in timp ce mai fac una alta.
Greu...foarte greu.
Acum asteptam sa vedem cine va fii urmatoarea victima a pojarului. sper sa se opreasca aici, caci in 2 august mergem si la mare si nu as vrea sa mergem bolnavi si sa mai contaminam si pe altii.
joi, 22 iulie 2010
Cum creste o gogoasha: 9-12 luni!
Sunt putin in urma cu aceasta postare...dar cum am fost plecati, nu am reusit sa ma adun si sa scriu ce a facut goasha, ce ne-a mai iesit, progrese si alte nebunii din ultimele luni a primului an de viata.
Prin 10 aprilie a pocnit al cincilea dintisor, de sus dreapta. Tot procesul pana la iesire a durat vreo 2 saptamani. doamne greu mai ies dintisorii gogoashei mele.
In 8 mai am plecat in Egipt, Edi a luat prima data contactul cu nisipul, apa sarata si piscina publica.
Totul a decurs normal, copilul simtitndu-se ca si acasa. Aveam scandal cand il scoteam din apa....doar e rac prin nastere...asta e mediul lui preferat.
la 10 luni jumatate, prin 15 mai s-a pornit prima data in 4 labe. Frate-su' la varsta asta a facut primii pasi singurel, Edi...mai domol din fire....a mers in 4 labe, nu 2.
De atunci exploreaza tot apartamentul, locul special pt. el este baia...a descoperit bideul si se joaca minute in sir cu apa. dupa cateva zile s-a intors in partea dreapta si a descoperit wc-ul....daca nu ar fi capacul jos tot timpul, si-ar baga si acolo manutzele. Ne-a scapat de cateva ori si l-am prins cum facea pleosc...in apa din wc. Dupa alte cateva zile, s-a uitat mai la dreapta wc-ului si a descoperit peria...moment in care am inchis usa baii si nu mai are acces acolo decat supravegheat.
De vorbit nu vorbim prea multe, aceleasi: haide, tai, pa, mama, tata si mai nou un da-da cand il vede pe frate-su'.
Ne cataram pe mobila din living si de acolo venim in cap. Urcam si scarile de la terasa si din casa cumnata-mi...feresca sfantul cum le-ar cobora, daca n-am fi in preajma lui.
in 3 iulie l-am sarbatorit cu un mic party in acasa. A invatat sa bata 2-2, de fapt cu acest batut diun palme a inceput ziua de 3 iulie.
Mananca foarte bine si de toate, e un mic pofticios. Are tendinta de a lua linguritza si de a papa singurel.
La 1 anisor avem 10,2 kg si 80 cm.
Prin 10 aprilie a pocnit al cincilea dintisor, de sus dreapta. Tot procesul pana la iesire a durat vreo 2 saptamani. doamne greu mai ies dintisorii gogoashei mele.
In 8 mai am plecat in Egipt, Edi a luat prima data contactul cu nisipul, apa sarata si piscina publica.
Totul a decurs normal, copilul simtitndu-se ca si acasa. Aveam scandal cand il scoteam din apa....doar e rac prin nastere...asta e mediul lui preferat.
la 10 luni jumatate, prin 15 mai s-a pornit prima data in 4 labe. Frate-su' la varsta asta a facut primii pasi singurel, Edi...mai domol din fire....a mers in 4 labe, nu 2.
De atunci exploreaza tot apartamentul, locul special pt. el este baia...a descoperit bideul si se joaca minute in sir cu apa. dupa cateva zile s-a intors in partea dreapta si a descoperit wc-ul....daca nu ar fi capacul jos tot timpul, si-ar baga si acolo manutzele. Ne-a scapat de cateva ori si l-am prins cum facea pleosc...in apa din wc. Dupa alte cateva zile, s-a uitat mai la dreapta wc-ului si a descoperit peria...moment in care am inchis usa baii si nu mai are acces acolo decat supravegheat.
De vorbit nu vorbim prea multe, aceleasi: haide, tai, pa, mama, tata si mai nou un da-da cand il vede pe frate-su'.
Ne cataram pe mobila din living si de acolo venim in cap. Urcam si scarile de la terasa si din casa cumnata-mi...feresca sfantul cum le-ar cobora, daca n-am fi in preajma lui.
in 3 iulie l-am sarbatorit cu un mic party in acasa. A invatat sa bata 2-2, de fapt cu acest batut diun palme a inceput ziua de 3 iulie.
Mananca foarte bine si de toate, e un mic pofticios. Are tendinta de a lua linguritza si de a papa singurel.
La 1 anisor avem 10,2 kg si 80 cm.
miercuri, 14 iulie 2010
Gogoasha sarbatorita de 2x
In 3 iulie am facut un mini party acasa in Timisoara cu verisoara mea si prietenul ei, nashii lui Marco cu baietelul lor. totul ok, cadouri frumoase, tort superb, bebe in extaz, mai ales cand i s-a cantat LMA si i s-a aprins lumanarica. In 10 iulie a urmat party-ul cel mare, la Alba iulia cu toate neamurile si prietenii. Cand i-am pus pe hartie si am vazut 26 adulti si 10 copii am crezut ca lesin. Pai noi mai facem un botez? dar pe cine sa excluzi? Eventual, mai erau de adaugat....dar am zis sa ne oprim aici. Am venit de joi in Alba. Vineri am cumparat carnuri, sucuri, berici, am comandat tortul si am fost la salon sa ma fac frumoasa. Vorba lui mama: a cui e ziua? a lui Edi sau a ta? Seara 
l-am lasat sa doarma la mama...parca lipsea ceva de langa mine...noaptea m-am invartit in pat de nenumarate ori, la ora 7 eram sus....cum nu e nimeni langa mine sa ma traga de bluza sa-i dau tzitzi? am sunat dupa vreo 2 ore sa vad cum e. aici, la cumnata a inceput agitatia...socrul a adus mese si scaune, noi umblam dupa paine si sa vedem piticul. Pe urma...la umflat baloane...singurul meu gand...dar dupa 23 bucati m-am lasat pagubasa. la ora 15:30 au inceput sa soseasca primii invitati. Marco dormea, Edi era la mama. copiii nashilor erau la piscina...toata lumea se agita pe 
aici...Clau facea drumuri sa aduca invitatii si pe micul sarbatorit. Ajunge si el intr-un final...dragul meu...in salopeta de blugi si cu camasutza....incerc sa-i fac cateva poze, dar el vrea la apa, asa ca la pielea goala cu el. Au venit toti, unii la un aperitiv, altii in piscina, altii dupa copii, fiecare a fost ocupat.
S-a aprins focul, s-au incins gratarele...copiilor le era foame si s-au dat pe covrigeii de pe mese. Pe urma a venbit tortuletul, in forma de ursulet, de vreo 3,5 kg cu fructe de padure si iaurt si inca unul facut de soacra, mai pt. adulti...cu ness, cacao si multa nuca. Am aprins artificii, am pus coifurile copiilor si toata lumea i-a cantat LMA...iar a fost in culmea fericirii. Chiar a papat 
cateva linguritze bune din tortuletul lui.Nasa a taiat motzul baiatului, am avut putin de furca, dar pana la urma am reusit. De pe tava, Edi a ales seringa, cheile de la Touareg si un covrigel. Am sperante la un doctor....sper sa nu fiu dezamagita.
Petrecerea s-a terminat in jurul orei 22, a fost nebunie mare, agitatie multa, dar a fost frumos si toata lumea s-a simtit bine.Primul anisor din viata gogoashei mele a fost serbat cum trebuie si cum merita un mioc omuletz cuminte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)