Plecam de dimineata in oras, chiar daca afara erau minus grade....treceam printre multimea de oameni, printre tarabe, cautand turta dulce si castanele coapte, cu ajutorul carora ne incalzeam mainile reci. Ne inghetau picioarele si nasurile erau rosii , dar nu conta....traiam la maxim atmosfera de sarbatoare a tarii, a orasului nostru.
Mergeam acasa sa ne incalzim, sa luam pranzul, ne uitam la televizor, dupa care, iar plecam afara...incepea ultimul spectacol al acestei zile...artificiile...doamne ce frumoase erau, nu ne puteam lua ochii de la ele. Prin multime se auzea: uauuu, uuuaaauu, ce nebunie, ce frumos....
Cu cat am crescut mai mult, parca s-a dus din miracolul acestei zile, dar tot nu am lipsit din Alba Iulia. Chiar daca nu mai stateam toata ziua prin oras, tot am iesit dimineata si seara la artificii. Eram mandrii sa-i aratam si piticului nostru ce se intampla si cum se schimba orasul in aceasta zi si chiar sa-i explicam pe intelesul lui ce semnifica 1 decembrie pt. Romania.
Anul asta din pacate nu am putut merge acasa, asa a fost....nici vremea nu a tinut cu noi....daca in trecut ne inghetau mainile, picioarele, acum a fost mai cald, dar ploaia rece si-a lasat amprenta peste oras si tzara, nici politicienii nu ne-au onorat cu vizitele, nici paradele militare nu au mai fost, nici chiar oamenii nu au avut liber si au lucrat ca intr-o zi normala...pacat, mare pacat, caci incet-incet se pierde mult din traditie, mare pacat caci copiii nostri nu vor vedea si nu vor trai cu aceeasi emotie aceasta zi.
Noi nu am stat cu mainile in san- cum se zice, si l-am ajutat pe Marco sa faca steagul Romaniei:
iar la gradi au facut 2 lucrari pe aceasta tema:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu