Ies din mall cum am intrat, ma urc in masina si constat ca nu vad bine...conduc incet spre casa...numai stelutze vad si nr. de la masina din fata nu. Reusesc cu greu sa parchez masina, ajung acasa, imi iau micul dejun si trag un pui de somn.
La pranz imi chem sotul la masa, mancam linistiti, el pleaca, eu raman pe scaun si ma uit la televizor.
Este ora 15:15 si simt cum curge ceva...si curge mult, se uda scaunul....eu ce fac?
Incep sa plang si sa repet ca nu vreau sa nasc acum, nu e doctorul meu, e prea devreme, bebeul e mic....nu avem decat 37 sapt., putea sa mai stea inca in burtik.
Anunt fetele pe forum, sun sotul, plang in continuare si intru in panica. Clau e mult mai calm, m-a bagat la dus, a inceput sa stranga de prin casa, in acelasi timp suna si la dr. de rezerva.
Mi-a facut toaleta, m-am imbracat, m-a pozat...lichid curgea la greu, am luat bagajul si spre masina...eu tot plangand. Doctorul nu raspunde, dureri nema...dar ne indreptam spre maternitate.
La ora 16:10 aveam internarea facuta, dupa 10 min. vine si dr. meu care dormea la el in cabinet...era de garda[:D]. am facut cunostinta, mi-a zis sa ma calmez, m-a urcat pe masa...dilatatie 2, comanda o clisma, dupa care ne vedem mai tarziu in sala de travaliu.
Termin tot jos, imi pupacesc sotul, asistenta duce bagajul si ne indreptam spre aceeasi sala de acum 3 ani jumate. acolo mai era o d-na...care trebuia sa avorteze...gemeni morti in burtik...povesti horror, ma infiorez cand aud si ma rog sa fie bine sa scapam amandoi.
Vine moasa de serviciu, pune CTG-ul bb avea pulsul marit, dar din cauza mea, care eram super agitata. Nici o durere, totul incetase dupa clisma, in timp ce l-a Marco a fost invers.
Intre timp apare si Clau cu marco de la gradi, cobor la ei, piticul vrea sa merg cu el acasa, nu au stat mult, ca nu avea rabdare strengarul.
Ora 19, schimb de tura, alta moasa draguta...sper sa nasc cu ea, merg sa-i dau dreptul, ma refuza elegant...daca nasc cu ea accepta, daca nu..nu.Raman socata de cate omenie vad in jur...macar e o schimbare...ca si in sala de nasteri: 2 mese noi, ca la clinicile private, masa misto pt. bb, AC acolo si in sala de travaliu.
D-na ce era cu mine, avorteaza...o mai tin putin, o muta pe salon. Raman cu moasa...imi da reviste sa citesc...imi spune sa ma odihnesc sa fiu pregatita pt. ce va urma.
Ora 21, vine dr. ma urca pe masa. Dilatatie 3, fara dureri, membranele s-au rupt undeva in spate, capul copilului nu vine spre col din cauza unei foite de membrana nerupta. Se chinuie dr., ma chinuie si pe mine....mai curge putin lichid...abandoneaza din cauza mea. Imi zice ca nefiind la termen, corpul si bb nu sunt pregatiti, capul nu vine pe col sa dea drumul contractiilor si avem 2 posibilitati:
- dim. punem oxitocina, pe urma peridurala si nastem in max 2 ore
- mai putem astepta travaliul, lichid fiind...
am ales prima varianta, cu speranta ca peste noapte se schimba ceva.
La miezul noptii am primit prima doza de antibiotic.
Dureri/contractii rare si nedureroase, am dormit relativ putin....dimineata zilei de 2 iulie m-a gasit super obosita si stresata.
Diamante slefuite inainte de nastere
RăspundețiȘtergereIn Rai traiesc ingeri, inaripati de zambete si saruturi de iubire. In Rai se naste dragostea, care apoi, prin raze de soare coboara in inimile noastre. In Rai danseaza saruturi cu atingeri, care apoi, prin soapte, rime, sau vorbe simple nasc pantece de diamante.
In Rai se impletesc visele cu dorintele, care apoi, prin noapte si stele stralucesc in viata noastra.
Acum aproape sase ani am invatat cu adevarat ce inseamna o gramajoara de suflet, ghemotit intr-o privire, un zambet ascuns intr-un plans, un cer de noapte intr-o picatura. Acum aproape sase ani am invatat ca in sufletul meu dorm doua diamante slefuite inainte de le cunoaste.
Acum sase ani am luat o inghititura mare din viata si i-am daruit in schimb, ei , altele doua.
O minune se implineste atunci cand ti-o doresti mult...dar doua??Cat de mult ti le-ai putut dori? Si totusi...acum sase ani, am invatat cum e cand 2 diamante zambesc prin ochii mari negri si m-au umplut de tot ce acum vad, invat, ating, ca si cum as invata odata cu ei...cu ingerii mei care imi vegheaza linistea si nasc in mine o dorinta interminabila de a ocroti, mangaia si bucura.
Prin ei am invatat sa fiu din nou copil, sa pot uita ce vreau sa uit, prin ei compun dimineti si faram nopti, prin ei simt iubirea si dragul unui miez nascut dintr-o minune: acela de a fi mama!
Thursday, October 14, 2010 Maria Gina