IN LOC DE INCEPUT

M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-

marți, 26 ianuarie 2010

Cum a venit pe lume Edi - mezinul familie!

asa....cum scriam in postarea din 1 iulie...ziua urmatoare m-a gasit super obosita si stresata. Vroiam sa scap odata, vroiam sa-mi tin in brate micutul, vroiam sa-l vad ca e sanatos si cu mare pofta de viata[:)]. La ora 7 intra in tura a 3-a moasa, e simpatica, mai in varsta...cum vede ca plang, ma sustine si ma incurajeaza. Ma urca pe masa....dilatatie 4, foita aceea exista....vrea sa se consulte cu doctorul: peridurala si oxitocina= scapat repede. ma apuca groaza numai cand ma gandesc la nastere provocata, dar alta sansa nu este...bb nu e pregatit sa iasa si acolo nu mai poate sta o vesnicie. Vine doctorul, hopa sus pe masa...scrijeleste foita cu un ac...brrrrr....e de acord cu moasa...chemam anestezistul...ma pregateste pt. montarea cateterului....curg apele pe mine de frica cand vad atatea ace....nu a fost placut dar am scapat. am un ac in colaana si un fir lung prins cu leocoplast de piele...interesant arat. In branula din mana se pune oxitocina si la pat cu mine... Apar contractiile, eu nu simt durere...e asa placut...imi vine sa dorm[:)]. Dupa 30 min. dilatatie 5, dupa o ora se duce efectul epiduralei...incep sa simt si eu durerile care nu erau tocmai placute....nu mai cheama anestezistul...dilatatie aproape 10...imi vine sa imping, dar stiu ca nu e voie inca....sun sotul sa-i spun ca e pe vine...pe bune de data asta[:)] -cred ca si-a dat seama si singur dupa cum urlam la telefon..., sun doctorul - nu se poate sa lipseasca tocmai personajul important. Moasa pregateste sala...incep sa plang de emotii...durere...nici eu nu mai stiu. Apar o groaza de medici, 2 se ocupa de kitul pt. celule stem, asistenta ma duc in sala, doctorul. pune manusile, isi da halatul jos si apar niste muschi de toata frumusetea...nu ma asteptam la asa spectacol, pe bune...mi-a mai inseninat ziua, am uita pt. o clipa de durere, credeam ca pectoralii doctorului au fost cauza, cand colo... moasa oprise perfuzia pana m-a instalat pe masa[:))))]. II da drumul...incep sa vina contractiile....trag aer...imping....nimic.....bb nu coboara. Doctorul urla la mine ca nu imping bine, eu urlu de durere....dupa alte 2 contr. simt capul....nasol....presiune mare jos...vine o alta contractie... moasa sare pe burta mea, o ajut si eu si cu ultimele puteri....simt cum scoate bebele. ma prabusesc pe masa, le cer sticla de apa, o arunc pe mine...apare un furtunas cu oxigen din spate...plin de lume in jurul meu... Dr. ma roaga sa ma calmez si sa ma uit la bebe. E mic si slab, plin de vernix dar urlacios..... cer telefonul moasei sa-i fac poza, se distreaza toti de mine...dr. recolteaza celule...scoate placenta si simt o imensa usurare...am scapat si de data asta, slava domnului. Imi da anestezie sa ma coase, asistenta imi baga pe fluturas antibioticul, moasa recolteaza sange pt. celule stem....NU MAI VREAU ACEEEEEE. Dr. face misto de mine...ca nu-mi plac acele lungi[?]
Pune 5 copcii, lejer, fata de prima sarcina....totul ok, vine asist. cu datele bebeului (2880gr, 50cm, ap.10)....eu vb. cu al meu sot...care de jos vedea toata agitatia din sala de nasteri, lampa, lume multa.....bine ca nu a fost acolo. Ma dau jos de pe masa si ma reintorc in patul din sala de travaliu. Moasa imi pune gheata pe burta, ma apasa...dureri mari...e adevarat ca sunt dureri mai mari de burta la al 2-lea bebe. vine anestezista, baga ultima doza de peridurala, scoate cateterul, raman cu perfuzia de oxitocina...totul e calm...durerile au disparut ca prin minune...afara e un soare puternic, pasarile ciripesc...eu plang de fericire...usurare...am 2 baieti...sunt cea mai fericita mama din lume....regret toate gandurile si cuvintele pe care le-am spus despre bb2...e al meu...e un dulce...are gura mea, un cap perfect...e sanatos si cel mai frumos bebe...ma uit la poza facuta cu telefonul si lacrimile curg si curg si curg ...ii multumesc domnului ca ne-a scapat cu bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu