Cum a venit pe lume Marco -prima noastra minune!

Azi se implinesc 4 ani de cand a venit pe lume minunea noastra cu ochi albastri asa ca m-am decis sa-i public cum a aparut el pe aceasta lume. Fac rapid un review si ma opresc in anul 2005.....sa vedem ce imi mai amintesc...noroc ca am salvate multe date in computer si prin agende.

In luna mai am aflat ca sunt insarcinata. Pentru noi a fost un soc, nu ne asteptam la un bb, doream sa ne casatorim in vara lui 2006, chiar vorbisem si rezervasem un restaurant din Alba Iulia. Vestea ne-a luat putin prin surprindere, dar ne-am revenit rapid si am inceput sa dam sfoara-n tzara ca vom avea un bb. Cele 9 luni de sarcina au fost ok, normale...cu gretzuri, varsaturi, lipsa poftei de mancare...am si slabit in primul trimestru, dar nu conta nimic, decat sa fie bb sanatos. Pe vremea aceea, stateam in chirie, dar ca multi parinti la primul copil...am inceput sa cautam mobila, jucarii, hainute, carucior...Intr-un final le-am luat pe toate, chiar ii comandasem o mobila frumoasa alba cu delfinasi albastri pe ea...caci intre timp aflasem ca va fii baietel. Nu am fost eu prea incantata, dar am zis ca e primul, poate cu urmatorul voi avea mai mult succes. M-am obisnuit cu ideea, vorbeam zilnic cu el, ii puneam cantecele, ii povesteam tot ce vroia si ce nu vroia sa auda...era micul meu ascultator nevazut. In dimineata zilei de 6 ianuarie 2006 m-am trezit in jurul orei 7:15, cand...s-a intamplat sa se rupa apa...upppsss!!! Incep sa plang...de bucurie, de frica...nici eu nu mai stiu...dar plang... Imi trezesc sotul spunandu-i ca e timpul sa mergem la spital. Anunt pe forum fetele ca e momentul, dupa care ma bag rapid la un dush. al meu sot, fuge la bucatarie sa-si faca o cafea si sa fumeze...clar nu se astepta la o asemenea veste. La ora 8 sun ginecologul, imi spune sa ne indreptam cu calm spre spital, sa ma consulte dr. de garda si pe urma vorbesc cu el. Ajungem la maternitate, pe la 8.20, imi zic sa ma dezbrac, ma schimb si sus pe masa. Vine o dr. ma consulta... Auuuu ce doare!!! Cica col sters, dilatatie 5 cm. Suna dr. si-l anunta.Intre timp infiermiera isi face treaba...dupa care apar niste contractii...tip la al meu sot... Ma baga in sala de travaliu unde nastea o tipa, plin de sange, ma ingrozesc. Nu ma urc in pat, stau cu spatele la spectacolul de acolo, vorbesc la telefon cu Clau, stau capra de durere, ma masez pe spate. In sala de nasteri alta nastere. Doamne dar toate nasc azi? Urlu sa vina David sa-mi faca peridurala ca am dilatatie 5 cm. Moasa imi spune sa am rabdare ca sunt ocupate mesele. Mai stau putin, se elibereaza masa din sala de nasteri, hopa-sus. Ma controleaza tipa de prima data. Stupoare 10 cm dilatatie, se vede capul copilului!! Incep sa urlu dupa dr. meu, ca eu nu nasc cu altcineva. Un alt dr. rezident imi zice sa tac, ca doar am venit sa nasc, ce ma vaiet asa. Dupa care vine si-si mai baga si el degetele in mine. Era ca la spectacol acolo, le lipseau seminatele si sucul. Suna dr. care m-a controlat prima data, imi zice ca dr. e pe drum. Moasa ma invata cum sa imping, rezidenta zice sa nu imping. Nu stiu de cina sa mai ascult.Eu vreau peridurala, dar e mult prea tarziu.Le zic, ca e vina lor, ca nu m-au urcat mai repede pe masa. Cer sa mi se aduca sticla cu apa plata. Apare dr. Urlu la el si-i zic ca a intarziat. El foarte calm imi zice ca nu stia ca vine bbbele asa de repede, ca e asa de grabit. Doctorelul meu imi zice sa imping cand vine contractia, eu nici nu mai stiu care e aia, noroc cu moasa care era cu mana la mine pe burta si simtea contractia. Imping fff bine, dar nu mai am putere pt. altele. Doctorul imi zice ca trebuie impins de 3 ori pe contractie. Cu chiu cu vai imping de 2 ori. Intre contractii beau apa si-mi vine sa dorm. Astia nu ma lasa, cica trebuie sa nasc si pe urma somn. Intreb dr. cand iasa, cica capul e la 2 cm, si ma intreaba daca vreau un fir de par. Baga mana sa controleze, eu urlu la el sa nu-i smulga nici un fir de par lui Marcolino. Imi zice ca mai trebuie sa imping de 3 ori si gata. Incep sa tip ca nu mai vreau copii, ca mai bine faceam cezariana moment in care simt o mare presiune jos. Vad dr. pregatit cu seringa si-mi zice ca trebuie sa ma taie. Nu am simtit nimic, doar ca aluneca ceva din mine. Ma uit la burta cum a disparut. Pe urma la mogaldeata de pe masa de langa mine. Incepe sa urle, e curat, fara pic de sange sau vernix. Il curata in nas, ochi, etc. pediatra ma intreaba cum il cheama. Ii zic ca Marco, ea nu ca asta e Ioan, eu nu si nu. Taie cordonul si mi-l pun pe burta. Ma uit socata, dr. imi zice sa-l ating, mi-e frica. Le zic: Doamne ce mic si negru e!!! Cum e negru ca doar voi sunteti albi si are 3850 gr. Eu inteleg 3250 gr, e ok...putin mai mult decat la ultimul eco . La care doctorul: 3850!! Atunci ma rastesc la el ca m-a prostit, ca nu e bun eco, etc. Intreb de scor, cica e 10, cat vreau. Le zic sa-mi dea telefonul sa anunt lumea. Mai tarziu caci mai avem treaba. Se elimina si placenta, mi-l iau pe bebe, incepe sa ma chiureteze si pe urma cusutul care a durat o vesnicie. Imi tremurau picioarele, nu mai aveam rabdare, vroiam sa ma dau jos de pe masa aia. La 11.15 min. ajung in patul din sala de travaliu, unde am mai stat inca 2 ore sub observatie. Pana la urma s-au facut 4 ore de stat acolo, timp in care am vorbit la telefon. Sotul meu a vazut bebele, eu numai mai tarziu aveam acces la el, de parca nu eu eram mamica lui.

Am asteptat cu sufletul la gura sa-l vad. Cand l-au adus mi-a fost frica sa-l ating. A inceput sa planga, noroc cu Clau care a venit si a avut el grija de bebe. Dar mi-am intrat repede in mana. Dr. a venit in fiecare seara in vizita, ma tot intreba daca bebe e negru si cum ma simt ca mamica?
Din maternitate am iesit dupa 3 zile si nici ca mai visam sa ajung vreodata pe acolo. Dar uite ca s-a intamplat dupa aproape 4 ani. Continuarea intr-o alta postare....