De la acel telefon, totul se schimba ...toata ziua nu mai fac nimic, caut informatii pe net, vb. cu cei de la care am luat pastilele, cu ing. care a pus semnatura pe autorizatie...aceste pastile nu sunt avizate de min. sanatatii, ci de un institut, cum ca ele contin doar subst. naturale.
Ei bine si A. Mutu a trait pe pielea lui o parte din zbuciumul meu de atunci.
Merg la dr., samburelul e acolo...ce fac? dr. imi spune sa mai caut informatii si sa ma hotarasc in 2 sapt., decizia e numai a mea.
Eu....sunt distrusa...cum sa fac o intrerupere? daca e fetitza mult visata? cum sa-mi omor copilul in postul Craciunului?
Intr-un final ma decid sa-i spun si sotului, care a rasuflat usurat...credea ca am vreun amant sau cine stie ce probl. de sanatate de m-am izolat in halul asta de el si de Marco.
Ne decidem sa-i spunem cumnata-mi, cu relatii trimitem blisterul cu pastile la un laborator in Cluj si asa aflam ca, aceasta cutie contine doar subst. naturale, nu amfetamina sau cine stie ce alte droguri.
Ok....mergem de manutza la doctor si-i dam vestea. el ne promite ca v-a studia cu atentie toata sarcina si vom face toate analizele corespunzatoare pt. a vedea daca e totul in regula.
Luna decembrie a fost groaznica...vomam la greu, nu ma puteam ridica nici din pat. Sotul a preluat toate activitatile casei si ale copilului.
Vin sarbatorile, prilej cu care anuntam familia....unii banuiau ceva, caci incepusem sa ma ingras, dormeam la greu si mancam mult.
Ajungem si la eco de 10 sapt., iar dr. imi spune ca va fii tot un baietel., nu e 100% sigur, dar asa se vede. Ei bine...de atunci am intrat intr-o depresie adanca....plangeam la greu, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, imi doream cu ardoare o fetitza si uite ca nu a fost sa fie.
Toate analizele au iesit foarte bine, TT si multe altele, dar pana nu-l vedeam afara nu puteam fii linistita.
Totul a decurs conform graficului, in luna a 7-a cu ditamai burtocul am facut o vizita la sorella in Italia, incercam sa ma obisnuiesc ca voi fii mama de 2 baietei, ca nu voi avea fetitza mult dorita....dar mai presus de toate imi doream sa fie sanatos.
Marco se comporta exemplar cu bb Edi, caci asa ne hotarasem sa-l cheme...imi mangaia burtica si ii povestea la greu...la fel cum facusem si eu cu el in urma cu 4 ani.
Timpul trece...vin caldurile...incep sa se umfle picioarele...Marco vrea zilnic in parc...eu ma tarasc tot mai greu, nu am pus multe kg, dar aveam o burta imensa, caci soacra se gandea cu groaza ce ditamai baietoi voi face si cat ma voi chinui sa-l scot.
In 24 iunie mergem la un nou eco...totul ok, bb pana in 2600 gr, doctorul ma linisteste ca nu va fii asa barosan ca frate-su. Colul inchis, contr. rare....sa stau linistita, sa nu fac efort, caci el pleaca in vacanta in Antalya si se intoarce pe 6 iulie. Eu aveam DPN-ul pe 20 iulie, dar presimteam eu ca va veni mai repede, din cauza contractiilor dese.
Imi da un nr. de tel., in caz de urgenta, al unui alt ginecolog, finul lui...
Ok il iau...sotul cu gura pe mine ca sa-l bag in memoria telefonului, eu nu si nu...nu am nevoie de el, caci nasc cu dr. meu.
Mergem spre casa, intre timp ii suna telefonul...o arhitecta cu care colabora, il roaga sa mearga cu ea la cabinetul unui ginecolog sa arunce o privire. Al meu, inspirat, o intreaba cum se numeste acest doctor. Cand aud numele, incep sa plang...e dr. pe care mi-l recomandase doctorelul meu...e prea mare coincidenta...eu nasc cu acest dr. pe care nu l-am vazut in viata mea si nu vreau.
Continuarea intr-o alta postare, Edi e cam marait.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu