IN LOC DE INCEPUT

M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-

luni, 7 iunie 2010

O duminica de groaza

De sambata seara, de la intoarcerea din parc, Marco ardea. 39 arata termometrul. I-am dat antitermice, dar febra nu a scazut decat la ora 3 noaptea dupa ce i-am pus un supozitor novocalmin.
Ziua de duminica incepuse din nou cu febra, 38,5 , dar nu vroia sa scada de nicun fel.
Am plecat la urgente, vreo 5 copilasi in fata noastra. Dupa 10 min. iese o asist. si ne zice ca d-na dr. e la un caz grav pe ATI si nu se stie cand revine. Iau copilul de mana si plecam spre masina. I se face pofta de Mc, asa ca mergem la unul unde e si loc de joaca.
Febra scade ca prin farmec, Marco se joaca pe acolo, mananca Mc'Nuggets-urile si bea apa.
revenim acasa, febra creste si nu scade dupa 3 ore de la Nurofen. se trezesc copiii si iar plecam la urgente. Alte 4 persoane in fata, eu stau cu el la rand, sotul cu Edi prin curtea spitalului.
Dupa vreo 40 min. intram, ii pune o asist. termometrul...38 febra. Vine d-na dr. se uita in gat...e rosu, il controleaza la burtica...marco...auuu-auuu. Este total nedumerita...Marco ia antibiotic pt. un abces dentar de aproape 3 zile, e unul cu spectru larg....de ce febra asa mare?
Cere rapid o hemoleucograma si un ex, de urina. daca urina am dat-o rapid si fara comentarii, montarea branulei si luarea de sange s-a lasat cu plansete.
Pana veneau rezultatele, ne-au dus intr-un salon, unde trebuia sa stea cu perfuzie de clorura de sodiu pt. hidratare. I-a facut si o injectie cu algocalmin sa scada febra mai repede.
"Avionul" montat la manutza il durea, vroia sa-l scoatem...dar nu puteam pana nu se terminau cele 150 ml de perfuzie.
Il sunam pe tati, ii zic sa vina sa facem rocada, marco il vroia pe el. Facem schimbul...merg cu Edi in curtea spitalului si-i dau borcansul sa pape. Era trecut de ora 19 si el nu mai papase nimic de 5 ore.
Se termina prima seringa de 50 ml si Marco ma vrea iar pe mine. Schimbam copiii, ajung la puiul meu bolnav si ii citesc din Cartea Junglei. Incerc sa-l tin ocupat cat mai mult...sa nu-si aminteasca de branula de la mana, caci iar incepe sa planga.
In salon mai vin 2 pacienti cu perfuzie si febra mare.
Terminam si seringa nr2, pune pe ultima. se termina si aceasta...febra a scazut doar cu 2 liniute. Imi vine sa mor...chiar nu vreau sa ma internez cu el in spital.
Marco imi cere un hot-dog...uauuuu...copilul meui se simte mai bine de vrea asa ceva. Il sun pe sot sa mearga sa-i cumpere.
Intre timp ne trimit la chirurgie....dr. il suspecteaza de o apendicita, eu ma rog sa nu fie una ca asta...e prea mic pt. o interventie si anestezie generala.
Mergem la chirurgie.. facem 13-14 si acolo...parca toti se misca in reluare...era deja ora 20:30...tati vine cu hot-dogul din care Marco ia 2 guritze dupa care cere biscuiti.
Intram in cabinet...il pun pe masa aia...un dr. mai negrut incepe sa-l apese la burtica...ba il doare intr-o parte, ba nu-l mai doare. ba il doare la coaste, ba mai jos....
Completeza ceva in mormanul de hartii si ne trimite inapoi la urgente.
Predam hartiile si vine o asist. draguta si imi zice ca trebuie sa ma internez cu el pana maine cand va merge iar la chirurgie la control. Refuz internarea, semnez pt. asta si ii scoate puiul branula.
Imi zice si ea ca am luat o decizie buna si plecam spre masina. E trecut de ora 21...Marco e obosit, Edi e marait, eu sunt pierduta ..... dupa 4 ore de stat la urgente mergem toti spre casa.
Acasa i-a mers burtica, febra nu a mai facut nici peste noapte, nici acum in dimineata de luni.
E moale, nu vrea sa pape nimic, macar bea ceai.
Dr. il suspectau de o apendicita, eu totusi inclin sa cred ca a facut o enteroviroza...doar el e mare amator de asa ceva, si cum da caldura...hop si Marco cu diaree si durere de burtica.

duminică, 6 iunie 2010

Evadare din peisaj

Am iesit din peisajul casei....am lasat copiii si una bucata sot acasa si am plecat la film cu vara-mea.
Dimineata fusesem manichiura si pedichiura, la pranz m-am imbracat frumos, un machiaj discret, mi-am pus tocuri, iar unghiile rosii straluceau atat la maini cat si la picioare....o frumusete nu alta, si am plecat spre mall, sa vedem Sex and the City 2. Acolo mi-a cam pierit din stralucire, fetele glamour- cum le denumea verisoara mea - isi facusera aparitia. Imediat m-am intrebat cu ce traiesc aceste fete: sigur doar cu apa....asta e clar...fac parte din staff-ul reclamei cu manechinele care beau doar apa plata cu lamaie.
Sunt la dieta, am dat jos vreo 3 kg, eram la ziua de fructe si legume...doamne cat urasc ziua asta. asa ca mi-am incalcat regula, si am luat un meniu de nachos. le-am topit pe toate, nu va zic cum ma simteam la sfarsit. Doar apa plata cu lamaie imi trebuia.
Chiar daca nu este vorba de New York, chiar daca nu vorbim de pantofii Manolo Blahnik sau Jimmy Choo, cred ca nu exista persoana, ma refer la femei in special, care sa nu-si fi dorit sa vorbeasca despre dragoste, sex si cotidian.
Inca imi doresc sa am acel grup de prietene cu care sa ma intalnesc fie la pranz, fie seara sau sa mergem in club, sau sa avem o petrecere in pijama....sa pot vorbi liber despre relatii, senzatii, de ce nu copii si multe altele.
Dar la ce viata si timp liber am...putin probabil.
Ma multumesc doar cu cele aproape 3 ore in care am intrat in pielea fiecarui personaj, uitand de grijile de acasa. Pentru mine este si asta o mare evadare din rutina zilnica.
O zi in care trebuia sa ma dedic copiilo, iar sotul sa fie la birou, a luat o intorsatura neasteptata: o zi dedicata mie, iar sotul baby-sitter la copii.
Ii multumesc pe aceasta cale pt. bunavointa lui.