IN LOC DE INCEPUT

M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-

luni, 25 aprilie 2011

Povestea cozonacului si a oualelor de Paste

Mi-a tras cu ochiul reteta  de cozonac a unei prietene, asa ca m-am gandit sa-l fac si eu pt. sarbatori.
Am pus ingredientele pt. aluat in masina de facut paine, am pus pe framantat+dospit si am plecat in oras sa cumpar tava pt. cozonac si ultimele cadouri de iepuras.
Ajung acasa dupa aproape 2 ore si surpriza: aluatul moale era curs din cuva masinii si se prelingea peste tot. Am crezut ca vad negru in fata ochilor. asa ca, in loc sa terminam de vopsit ouale cu Marco, ne-am apucat sa scoatem aluatul din masina si sa-l framant manual. Dupa care am spalat masina de paine si in timp ce aluatul mai statea la dospit ne-am apucat sa coloram ouale, care ne asteptau cuminti pe balcon.
La cat de prost a inceput totul, rezultatele au fost remarcabile:

sâmbătă, 9 aprilie 2011

Madrid

Daca anul trecut am fost la Paris, anul asta am ales Madridul, din cauza finilor nostri care vor veni in vara definitiv acasa.
Am zburat de pe Cluj Napoca, cam 3 ore jumate. cel mai lung zbor de pana acum. In aeroport ne asteptau finii nostri cu mica printesa, nascuta pe 7 febr. in aceeasi zi cu nasul ei :).
A doua zi am fost pe langa madrid, la o manastire palat, El Escorial, pe urma in oraselul istoric Toledo si prin centrul Madridului.
Strazile curate, oameni civilizati, cladiri imense, infrastructura super bine pusa la punct, casele/blocurile toate sunt din caramida.
  Am ramas putin socati:
- in restaurante/baruri arunca pe jos servetele, chiar si resturile din farfurie. E o vorba la ei: patronul isi da seama de cati clienti a avut, dupa mizeria lasata in urma. Cu asta nu m-as putea obisnui si m-a socat de fiecare data cand intram in localuri.
- parcarile sunt ca peste tot: putine si inghesuite. asa ca spaniolii nu se chinuie defel sa faca nspe mii de manevre ca noi. ei rezolva mult mai simplu daca se impng putin in masina din spate, putin in cea din fata...si asa ies lejer din parcare. Ei nu pun pretpe masini, toate sunt lovite, nici nu se mai chinuie s ale vopseasca. Eu as face cu nervii sa-mi fie atinsa masina de atatea ori, dar pe ei nu-i deranjeaza, e un obicei se pare.
 - palatul regal este impresionant, dar este neingrijit, parca totul sta sa pice, tamplaria veche de lemn nu a mai vazut o vopsea de ani buni, zidurile inegrite, zidarie picata....sincer am ramas tare dezamagita de imaginea palatului.