Perlele lui Marcolino (2)

ecoplast = leucoplast
camera ticnica = camera tehnica
garaiat = ragait

De 8 zile fara pitic

Azi sunt 8 zile de cand Edisorul mic e la bunici in Alba. Sincer nu credeam ca o sa rezist atata timp fara el, dar am avut multa treaba si multa umblatura prin oras....doar e sf. de an, sotul este ocupat ca intotdeauna, asa ca trebuie sa ma descurc singura cu toate. 
Sarbatorile de iarna pt. mine au devenit un chin.... cauta cadouri potrivite pt. toata lumea, inchiriaza costum pt. serbare, plateste toate facturile, cauta club pt. petrecerea lui Marco din 6 ian., comanda tortul pt. gradi si lista poate continua. Cireasa de pe tort: strazile pline de zapada, nebunia din magazine si de pe strazi.
Sa inchei paranteza si sa revin la micul terorist. S-a ivit ocazia unui drum catre casa, asa ca sotul s-a gandit la mine si a dus mezinul la bunici, ca sa ma pot misca in voie, sa rezolv tot ce e de rezolvat si ...sa nu ma mai plang atata.
Dar eu tot ma plang, sau plang...fara MA. Plang dupa micul terminator, oaia neagra a familiei....e tare liniste si bine in casa fara el, dar doamne ce mult ne lipseste. Am rezistat eroic 8 zile, dar in seara asta mi-a trimis mama niste poze cu el si gata am fost.....am cedat. Astept cu nerabdare ziua de miercuri sau joi cand il vom vedea.
Si lui ii lipsim....striga mama la orice tipa de la tv, la vecina de pe palier, la Daniela, chiar si mamei mele a inceput de azi sa-i spuna mama. Ma cauta prin casa, ma recunoaste in poze.....dar ii e bine, macar cu asta ma consolez. e vesel, mananca si doarme bine, se distreaza cu toate neamurile de acolo.....si eu imi pot finaliza treburile aici.

Sebare de Craciun 2010

17 decembrie, ora 15, sala Adam Muller, Timisoara.
Ne inarmam cu cadouri, costumatie, haine de schimb si plecam spre gradinita sa luam puiul si sa mergem la serbare. Eu sunt agitata, ca de fiecare data cand e un asemenea eveniment. Marco e la fel ca intotdeauna....fara emotii, la fel de agitat si de nerabdator sa vina moshul. Ajungem la sala, il schimb, ii mai repet odata ca trebuie sa fie cuminte, sa nu se catare pe scari, sa nu se dea pe asa zisul tobogan, el foarte degajat: bine mami si fugela copii. Sotul incepe cu lasa copilul, nu mai fii tot cu gura pe el, bla-bla-bla. Binenteles ca eu am vorbit singura, exact ce i-am zis ca nu are voie sa faca aia a facut...doar e copil, nu? spre disperarea mea!!!
Se face ora 15, vine educatoarea ii ia pe scena...slava domnului, s-au cumintit si sunt sub supravegherea ei.

 Incepe serbarea chiar cu fiu-mio pe post de prezentator. Sceneta dureaza vreo 10 minute, el efiind renul Denzel, continua Jingle bells, ceva poezioare scurte in engleza si vreo 2 dansuri, daca nu ma insel. Aici au fost tare simpatici, pana s-au aranjat ei a trecut un sfert din melodie, pana a venit Roxi la Marco a mai trecut putin, au dat din picioruse, s-au invartiti de cateva ori si gata fu. dar au fost frumosi si haiosi.....eu cu lacrimi in ochi ca de fiecare data. A fost o serbare reusita, cu o sceneta frumoasa , copii deosebiti, costumatii de poveste.

Programul a continuat cu cealalta grupa, dupa care a venit mosul...intr-un final...a fost blocat in trafic...drum lung din Laponia, nu?

Ghetutele pregatite pt. mosh Nicolae

Din copilarie moshul  venea in ajun, seara. Ne spalam ghetele si le puneam la geam, iar moshul lasa in ele fructe, dulciuri, caciula, fular, manusi...depinde de caz si necesitati si nelipsita nuielusha.
Pot spune ca traditia am respectat-o si cu copiii mei, doar ca pe langa astea ei mai primesc si cate o jucarioara.
In acest an, in geam au fost 2 perechi de ghete,  daca anul trecut moshul l-a ocolit pe mezin caci era prea mic, anul asta nu a mai avut scapare.
Marco si-a curatat ghetele, le-a luat si pe ale lui Edi si le-a pus in geamul din living. am lasat roleta trasa si geamul intredeschis sa poata intra moshul.

Nu pot descrie fericirea lui Marco la vederea ghetutzelor pline, nu l-a interesat nici dulciurile, nici nuielusha, doar jucaria. Edi in schimb, nu stia ce se intampla, el a sarit pe jeleurile  fratelui sau si a luat ambele nuielushe. de restul nu a fost incantat.

Legenda lui mosh Nicolae

In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa. Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae.

Sfantul Nicolae s-a nascut candva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Una dintre aceste povesti este despre un om sarac care avea trei fiice. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cat zestrea era mai mare, cu atat cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavand nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vandute ca sclave. In mod misterios, omul a gasit in casa trei pungi cu galbeni, ce contineau cate o zestre considerabila pentru fiecare fata astfel incat sa-si poata gasi un sot cumsecade. Se spune ca saculetii cu galbeni au aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat.   
De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atarna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.

O alta poveste traditionala de Mos Nicolae relateaza intamplarile a trei studenti ce calatoresc catre Atena, unde se afla universitatea. Intr-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rau, care ii jefuieste si apoi ii omoara, ascunzand apoi ramasitele lor trupesti. Se spune ca Sf. Nicolae calatorea pe acelasi drum si intr-o noapte a hotarat sa traga la acelasi han. In acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis in care ii apareau faptele oribile ale hangiului si, la trezire, l-a fortat pe acesta sa-si recunoasca crimele. Dupa ce s-a rugat vreme indelungata, Sf. Nicolae a reusit sa-i readuca la viata pe cei trei studenti.

In Franta, aceasta legenda este spusa in alta varianta, in loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau si au fost rapiti de un macelar fara suflet, fiind readusi in sanul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Asadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul si protectorul copiilor, fiind celebrat in timpul acestei sarbatori de iarna.

Exista multe alte povesti in care Sf. Nicolae este infatisat si ca protector al marinarilor, intrucat a salvat prin puterea rugaciunii corabia pe care se afla in timpul unui pelerinaj catre Ierusalim. De asemenea, se spune ca el a salvat multe popoare de la foamete, salvand vietile celor acuzati pe nedrept si multe altele. El a facut multe fapte bune in secret, fara a astepta niciun fel de recompensa din partea celor pe care i-a ajutat. In Romania, Sf. Nicolae este considerat a fi un facator de miracole, iar in alte tari este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii si studenti pana la marinari, calatori si persoane condamnate pe nedrept.

Mos Nicolae a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, dupa cum ai vazut, in numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe langa dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.
                                                                                    

La multi ani, romani! La multi ani, Romania!

1 decembrie..Alba Iulia....of doamne cat asteptam ziua asta...imi placea agitatia din oras, imbracarea acestuia in straie de sarbatoare, asteptand tacut multimea ce avea sa vina. nebunia acestei zile importante pt. noi romanii, care incepea cu celebrele coroane depuse la statuia lui Mihai Viteazu si discursul unor oameni politici veniti in vizita, continua cu cantec, joc si voie buna, in unii ani chiar si cu fastuoasele parade militare, de care mi-e asa dor acum....si se incheia cu cerul luminat de artificii pt. cateva zeci de minute.
Plecam de dimineata in oras, chiar daca afara erau minus grade....treceam printre multimea de oameni, printre tarabe, cautand turta dulce si castanele coapte, cu ajutorul carora ne incalzeam mainile reci. Ne inghetau picioarele si nasurile erau rosii , dar nu conta....traiam la maxim atmosfera de sarbatoare a tarii, a orasului nostru.
Mergeam acasa sa ne incalzim, sa luam pranzul, ne uitam la televizor, dupa care, iar plecam afara...incepea ultimul spectacol al acestei zile...artificiile...doamne ce frumoase erau, nu ne puteam lua ochii de la ele. Prin multime se auzea: uauuu, uuuaaauu, ce nebunie, ce frumos....
Cu cat am crescut mai mult, parca s-a dus din miracolul acestei zile, dar tot nu am lipsit din Alba Iulia. Chiar daca nu mai stateam toata ziua prin oras, tot am iesit dimineata si seara la artificii. Eram mandrii sa-i aratam si piticului nostru ce se intampla si cum se schimba orasul in aceasta zi si chiar sa-i explicam pe intelesul lui ce semnifica 1 decembrie pt. Romania.
Anul asta din pacate nu am putut merge acasa, asa a fost....nici vremea nu a tinut cu noi....daca in trecut ne inghetau mainile, picioarele, acum a fost mai cald, dar ploaia rece si-a lasat amprenta peste oras si tzara, nici politicienii nu ne-au onorat cu vizitele, nici paradele militare nu au mai fost, nici chiar oamenii nu au avut liber si au lucrat ca intr-o zi normala...pacat, mare pacat, caci incet-incet se pierde mult din traditie, mare pacat caci copiii nostri nu vor vedea si nu vor trai cu aceeasi emotie aceasta zi. 

Noi nu am stat cu mainile in san- cum se zice, si l-am ajutat pe Marco sa faca steagul Romaniei:

iar la gradi au facut 2 lucrari pe aceasta tema: