Sarbatorile de iarna

Cum ne e deja traditia, de Craciun mergem in Alba Iulia.....nicaieri nu-i mai frumos decat acasa, sa petreci sarbatorile alaturi de toti cei dragi.
Copiii sunt cei mai fericiti, de abia asteapta sa impodobeasca bradul si sa mearga cu colindul, iar seara ne plimbam pe la toti bunicii, unchii, matusile sa vedem ce a lasat mosul sub brad. Pe urma, ei dorm fericiti si incantati de multimea de cadouri primite, iar noi astia mari, plecam la colindat cu gasca de prieteni.
Dupa Craciun am decis sa venim acasa in Timisoara, doar noi 2, copii au ramas in vacanta la bunici.
Tare bine a fost in 2 acasa, ne-am vizitat prietenii, am fost la cinema, am hoinarit nestingheriti prin oras, fara o ora limita la care sa ne intoarcem acasa.
Revelionul, noi l-am petrecut acasa cu finii din Timisoara si cu finii din Sibiu, aka verisoara mea cu sotul ei. A fost frumos si relaxant.
Copiii nu prea au petrecut de rev ca au adormit inainte de miezul noptii, doar ca dupa ora 24 s-au trezit speriati de artificii si pocnitori.

La multi ani 2012! Sa aveti parte de un an mai bun, multa sanatate, fericire si implinirea tuturor dorintelor!

Fursecuri pt mos Craciun

Vazand ce minunatii de fursecuri a facut o prietena virtuala, m-am decis sa incerc si eu. Desi nu am gasit multe forme specifice Craciunului si nici creioane pt ornat, am purces la treaba cu ce am avut.
Eu am framantat aluatul, Marco m-a ajutat la taiatul lui cu diferite forme, le-am pus la copt si cand s-au racit a inceput distractia........decoratul lor :))Marco punea icing-ul pe biscuiti si baga pe furis bombonele in guritza, Edi intindea glazura pe fursecuri si pe urma o lingea:)). Pe urma a dat iama in bombonelele pt decorat, si-a umplut degetelele si nu mai putea sa scape de ele....doamne mult s-a chinuit pana a reusit. Nu va zic cum a aratat bucataria....numai bombonele pe blat, plita, pe jos....... dar nu a contat. a fost o seara frumoasa, pe care am petrecut-o facand ceva util.
Vom mai repeta si cu alte ocazii, mai ales ca s-a mancat deja jumatate din fursecuri :)).
Craciun Fericit!

Serbare Craciun 2011

Ieri au avut baietii mei serbarea de Craciun, serbare cu peripetii. Am ajuns la sediu, nu aveam acumulatorul in aparat, eu stiam ca l-am luat din incarcator. Fuge sotul acasa, cursa contra cronometru. Edi nu vroia sa se imbrace. Mai vine si directoarea si-i spune: "nu te costuma Edi daca nu vrei. Esti foarte frumos si asa". Imi venea sa o bat, nu alta :)).

Sotul ma suna, gaseste acumulatorul la incarcat. A ajuns cu 2 min inainte sa inceapa serbarea.
Edi nu vrea sa urce pe scena fara mine, ii dau un covrig, il ia educatoarea si urca tot oftand. Plang majoritatea, Edi suspina si mananca pe covrig :)).

Randul lui la poezie......tace chitic:))). Nici nu a cantac( doar cele 2 fetite care au 3 ani jumate). Restul ba plangeau, ba erau pe jos, ba visau...

A venit moshul cu cadouri si totul ok.

Vine randul lui Marco....Edi era in elementul lui, face show in fata scenei, la un moment se urca pe scena si fuge la fetele care prezentau. Tot un du-te vino a fost. Catre sf s-a pus pe scaunel langa Marco si era tare incantat. Poate atunci zicea si el poezioara :))

Eu am fost varza, nu ma asteptam sa am asa emotii (am uitat cum am fost la prima serbare a lui Marco). Am plans cand l-am vazut pe Edi pe scena, am plans cand l-am vazut pe Marco pe scena...ultima lui serbare de Craciun, o serbare frumoasa si foarte lunga.
A venit si ingrijitoarea lor, care s-a pensionat in sept. si care a vazut de ei de la 1 anisor...cand au vazut-o in sala, au inceput toti sa strige de pe scena : Meli, Meli!
le-a cumparat draga de ea, cate o iconita sfintita si un mos de ciocolata, ea pupat cu drag pe toti si a plans in rand cu noi.
Sincer, nu stiu ce v-a fi la serbarea din primavara, cand isi vor lua ramas bun de la gradinita.
Eu voi fi terminata oricum, asta e sigur:)).

o postare pe luna :))

Desi mi-am promis sa scriu mai des, nu m-am tinut de cuvant. Vad ca am ajuns la recordul luna si postarea :))).
sper ca macar acum, in luna decembrie sa scriu mai des.


De 1 decembrie am fost intr-o minivacanta la Alba Iulia. Copiii s-au simtiti bine rasfatati de bunici, noi ne-am relaxat si am mai uitat de griji si uite asa ne-am intors acasa mai bine dispusi.

In 5 decembrie a venit si la noi mos Nicolae. Copiii l-au asteptat cu nerabdare pe deschizatorul lunii cadourilor.
Si-au curatat papucii si cand nu s-au asteptat mai mult s-au trezit cu cadouri in ei. Cate o jucarie si o cutie de kinder pt. ei, pt tati o crema si pt mami o cioco.

Am revenit ....dupa 3 luni de absenta!

Noroc cu o buna prietena ca m-a tras de maneca:" hei! tu nu ai mai scris nimic pe blog". Intr-adevar, am si uitat de el, nu am avut nici dispozitia necesara, asa ca mai bine nu l-am deschis.
Ce s-a intamplat in aproape 3 luni de cand nu am mai scris? Nu cine stie ce, dar e bine sa scriu evolutiile baietilor si ce am facut in aceste luni.
- copiii au mers la gradi program scurt, asa ca la pranz ii luam acasa, papau si nani.
- am profitat de vara indelungata si am stat mai mult pe afara
- Marco a fost o saptamana in vacanta la bunici, iar Edi a fost singurel la gradi, tare necajit a fost mai ales acasa, il cauta peste tot pe frate-su, vroia si el la Aba la muni, in parc nu era vesel ca altadata...iar seara imi facea adevarate show-uri de plans....ii era dor de Mamo a lui :))).
- Edi si-a dat drumul mult la vorbit, oricum tot stalcit le zice, dar e asa nostim....bine ca noi il intelegem, la gradi la fel.
- pampers folosim la somn, cateodata e uscat, alteori full, asa ca inca nu ma risc sa-l las fara.
- recunoaste culorile principale: rosu, galben, albastru, verde. Numara pana la 10. 
- in luna oct. am fost ba cu enteroviroza, ba racit...asa ca a cam absentat de la gradi...dar tare bine a fost cu puiul mic acasa.  Cu Marco nu am avut niciun fel de probleme, doar cu dantura....mergem aproape saptamanla la dentist, ba pt o plomba, ba pt tratament  pe canal.
Cam asta s-a petrecut in lunile astea, cat am absentat. Sper sa revin mai des pe aici.

Sarbatorile de iarna

Luna decembrie...Craciunul...sfarsitul de an....in Alba Iulia.

De 3 ani venim acasa de sarbatori, e mai frumos aici, cu toate neamurile, decat acasa singurei.

Ajunul Craciunului e un maraton pt. noi, mergem de la un bunic la altul, de la o matusa la alta sa vedem ce gasesc copiii sub brad. Anul asta a participat si Edilinul mic, anul trecut la 6 luni habar nu avea el ce se petrece, dar acum a desfacut cu interes fiecare pachetel care era pt. el, s-a jucat cu toate jucariile primite si le-a monopolizat de-a dreptul. Nici la Marco nu i le-a dat, urla cum punea mana Marco pe ele.

Marco a fost foarte surprins ca moshul i-a adus cam tot ce si-a dorit, deja isi face planuri pt. moshul urmator :))).

Am fost si la nasi la Cluj, baietii nostri cu cei 2 baieti ai lor au facut show si s-au distrat la maxim.  

Revelionul l-am facut la o pensiune, in afara orasului, copiii au ramas cu bunicii, toata lumea s-a simtit bine, de la mic la mare.

Ghetutele pregatite pt. mosh Nicolae

Din copilarie moshul  venea in ajun, seara. Ne spalam ghetele si le puneam la geam, iar moshul lasa in ele fructe, dulciuri, caciula, fular, manusi...depinde de caz si necesitati si nelipsita nuielusha.
Pot spune ca traditia am respectat-o si cu copiii mei, doar ca pe langa astea ei mai primesc si cate o jucarioara.
In acest an, in geam au fost 2 perechi de ghete,  daca anul trecut moshul l-a ocolit pe mezin caci era prea mic, anul asta nu a mai avut scapare.
Marco si-a curatat ghetele, le-a luat si pe ale lui Edi si le-a pus in geamul din living. am lasat roleta trasa si geamul intredeschis sa poata intra moshul.

Nu pot descrie fericirea lui Marco la vederea ghetutzelor pline, nu l-a interesat nici dulciurile, nici nuielusha, doar jucaria. Edi in schimb, nu stia ce se intampla, el a sarit pe jeleurile  fratelui sau si a luat ambele nuielushe. de restul nu a fost incantat.

Are mama ... 5 baieti :))

Da, nu e o gluma...chiar pot spune ca am fost mamica de 5 baietei pt. 3 ore.
Marco si-a invitat 2 colegi de grupa la el, mai merge si el la ei si prin rotatie vin si ei la noi. In loc sa venim acasa cu 3 copilasi, am venit cu 4, caci P a vazut ca-i iau pe D si M si a inceput sa planga. sa ca am rugat-o pe mamica lui P sa vina dupa mine cu masina si toata lumea a fost multumita.
Sincer, mi-era putin groaza de ce o sa fac eu cu 5 copilasi acasa, de cum se vor comporta, dar am ramas uimita cat de cuminti au putu sa fie si de ce frumos s-au jucat, chiar daca s-au format bisericutze. Oitza neagra a fost binenteles Edi, el mergea la fiecare si le strica ce construiau, le fura cate o sina sau o masinutza.

Au papat sandviciuri, cereale cu lapte si salam de biscuiti. Unii au baut ceai, altii lapte.
Sincer nu stiu cum au trecut cele 3 ore, a fost o dupa amiaza placuta, care trebuie repetata. e mai bine cu 5 decat cu 2, sau chiar cu 3- triunghiul bermudelor, cum zicea cineva.

Camera baietilor

Am facut tocmai un drum de Budapesta...Ikea, ca sa luam patul suprapus, ca norocul l-am gasit pe ultimul....si multe alte prostioare pt. apartament si camera copiilor.  

Daca s-a cumparat patul, se impune si o zugraveala noua, mai ales ca toti peretii erau pictati si scrisi.

 Ne-am decis asupra nuantelor, am cumparat tot ce ne-a trebuie si la lucru cu al meu sot.  Seara, cand s-a terminat de dat primul strat de lavabila...am crezut ca tampim cand am vazut cum au aparut la suprafata desenele facute cu carioca. Am lasat totul balta pana a doaua zi dimineata. Sotul nu a mers la birou, iar eu am plecat cu Edi direct la Dedemans, unde am facut cunostinta cu gletul, gletiera si smirgalul- pe care l-am si uitat acolo. S-a pus al meu sot pe treaba, iar seara era totul terminat, curatat si spalat. 

Camera a iesit super, chiar frumoasa si colorata. daca ar dormi si Marco in ea ar fi minunat! Cum am luat doar o saltea si cum Edi mai plange noaptea, nu l-am dus si pe el in camera, asa ca puiul mare se simte singurel acolo si se mai prezinta in unele nopti la noi in camera, sau chiar doarme cu noi.

Dupa o pauza de cateva saptamani

Nu am mai scris de cateva saptamani...nici nu stiu ce?
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.

Prima intalnire intre Marco si Edi

Dupa ce mi-am mai revenit putin, merg sa vorbesc cu neonatoloaga despre bebe si ii cer voie sa-mi lase sotul si baietelul mai mare sa-l vada pe junior. Mi-a zis ca totul e ok, si il vor aduce in salon. Ok... Sotul merge dupa Marco la gradi si vin la maternitate, impreuna cu mama mea. Vine doar C. sus, pe Marco nu l-au lasat in salon...mor...imi vine sa plang de ciuda...atat astepta sa-l vada pe bb Edi....si acum nu poate. Vine bebeul...face cunostinta cu taticul...eu incep sa plang cand il studiez mai bine si vad ce mic si slabut este si dai cu plansul...inoata in toate hainele...ce facem cu el asa mic???? marco a fost cu 1 kg mai mare si se vede aceasta diferenta la ei. Intre timp se deschide usa salonului si apare iubirea mea mare cu buni. Saracul Marco se sperie cand ma vede plansa...dar privirea i se indreapta rapid spre mica mogaldeata de langa mine....incepe sa-l pupe si sa-l studieze, nu se mai dezlipeste de el...ii murmura cuvinte de iubire...eu dau sa le fac poze....aparatul in masina, fac rapid 2 poze cu telefonul. Marco vrea sa mergem cu bb acasa, dar e prostit repede de tati si pleaca dupa putin timp.

Vineri, 3 iulie vine iar Marco....se urca langa el in pat, il inunda cu pupicuri, doamne ce-l studiaza...il dezbraca sa-i vada piciorusul, manutele...e fermecat de fratiorul lui, cat e de mic si frumos... Eu...vreau sa fac poze...aparatul descarcat...sa mor de ciuda nu alta. Curat ghinion si de aceasta data. Bb Edi a inceput sa suga nasucul lui Marco si s-a trezit cand i-a auzit vocea...e clar ca-l cunoaste inca de cand era in burtik. Oare se vor intelege si iubi cand vor mai creste? Cred ca acest lucru si-l doreste orice parinte. sa dea domnul, sa fie asa!