Cum creste o gogoasha: 0-6 luni

Edi s-a nascut cu o greutate mica, in comparatie cu fratiorul lui Marco. De fiecare data cand il dezbracam ma bufnea plansul...maini si picioruse mici, piele rosie...ne intrebam cand o sa arate si el cum trebuie. Eram obisnuiti sa vedem pliuri la membre, nu oase si piele[:)].
Prima luna a fost ok, bb papa din 3 in 3 ore, noaptea dormea...ce mai un copil exemplar. Buricul a cazut la 8 zile de la nastere, iar dupa 2 sapt. au aparut si lacrimile. Totul ok la controlul dupa prima luna de viata, 7 cm in plus si aproape 2 kg...incepea sa arate din ce in ce mai bine.
In cea de-a 2-a luna de viata au aparut si primele crize de colici, nu pot spune ca a fost ceva devastator, 30 minute in fiecare seara era show, dupa care lucrurile se linisteau si se trezea doar pt. tzitzi. Luna august am petrecut-o in Alba, asa ca Edi si Marco au profitat din plin de bunici si eu de libertate...doamne ce bine a fost!
Dupa 2 luni de viata rezultate uimitoare la cantar + 1650gr, ajunsese la 6200 gr si 61cm. Doamne ce pliuri si caltabosi a facut! toata lumea se minuna de el si eu eram asa de fericita.
In luna a 3-a a mai pus 1100 gr si 2 cm, deja aducea cu un mic sumo...dar frumos tare.
In 20 sept. am avut si botezul, totul ok, bebe cumintel, petrecerea frumoasa si reusita.
Am revenit in Timisoara, si am facut si vaccinul de 2 luni, cu putina intarziere.
Nu dupa mult timp a facut si prima otita, ne-am tratat homeopat, dar a tras bebu o noapte intreaga si noi nu stiam de ce urla.
In urmatoarele 2 luni a pus tot cate 700 gr/luna, a facut o fisura de timpan la cealalta ureche si inca o otita. Toate belele pe capul lui frumos....tare sensibilos mai este.
La 5 luni am facut si vaccinul de 4 luni...acum tot decalate le facem...sper sa reintram cat de curand in normal. iar in 15 dec. s-a rostogolit pt. prima data.
Sarbatorile de iarna le-am petrecut in Alba, acolo am sarbatorit si cele 6 luni implinite si cei 4 anisori ai lui Marco. Jumatatea de an ne-a gasit cu 68cm si 8900 gr, super bine!

Prima intalnire intre Marco si Edi

Dupa ce mi-am mai revenit putin, merg sa vorbesc cu neonatoloaga despre bebe si ii cer voie sa-mi lase sotul si baietelul mai mare sa-l vada pe junior. Mi-a zis ca totul e ok, si il vor aduce in salon. Ok... Sotul merge dupa Marco la gradi si vin la maternitate, impreuna cu mama mea. Vine doar C. sus, pe Marco nu l-au lasat in salon...mor...imi vine sa plang de ciuda...atat astepta sa-l vada pe bb Edi....si acum nu poate. Vine bebeul...face cunostinta cu taticul...eu incep sa plang cand il studiez mai bine si vad ce mic si slabut este si dai cu plansul...inoata in toate hainele...ce facem cu el asa mic???? marco a fost cu 1 kg mai mare si se vede aceasta diferenta la ei. Intre timp se deschide usa salonului si apare iubirea mea mare cu buni. Saracul Marco se sperie cand ma vede plansa...dar privirea i se indreapta rapid spre mica mogaldeata de langa mine....incepe sa-l pupe si sa-l studieze, nu se mai dezlipeste de el...ii murmura cuvinte de iubire...eu dau sa le fac poze....aparatul in masina, fac rapid 2 poze cu telefonul. Marco vrea sa mergem cu bb acasa, dar e prostit repede de tati si pleaca dupa putin timp.

Vineri, 3 iulie vine iar Marco....se urca langa el in pat, il inunda cu pupicuri, doamne ce-l studiaza...il dezbraca sa-i vada piciorusul, manutele...e fermecat de fratiorul lui, cat e de mic si frumos... Eu...vreau sa fac poze...aparatul descarcat...sa mor de ciuda nu alta. Curat ghinion si de aceasta data. Bb Edi a inceput sa suga nasucul lui Marco si s-a trezit cand i-a auzit vocea...e clar ca-l cunoaste inca de cand era in burtik. Oare se vor intelege si iubi cand vor mai creste? Cred ca acest lucru si-l doreste orice parinte. sa dea domnul, sa fie asa!

Cum a venit pe lume Edi - mezinul familie!

asa....cum scriam in postarea din 1 iulie...ziua urmatoare m-a gasit super obosita si stresata. Vroiam sa scap odata, vroiam sa-mi tin in brate micutul, vroiam sa-l vad ca e sanatos si cu mare pofta de viata[:)]. La ora 7 intra in tura a 3-a moasa, e simpatica, mai in varsta...cum vede ca plang, ma sustine si ma incurajeaza. Ma urca pe masa....dilatatie 4, foita aceea exista....vrea sa se consulte cu doctorul: peridurala si oxitocina= scapat repede. ma apuca groaza numai cand ma gandesc la nastere provocata, dar alta sansa nu este...bb nu e pregatit sa iasa si acolo nu mai poate sta o vesnicie. Vine doctorul, hopa sus pe masa...scrijeleste foita cu un ac...brrrrr....e de acord cu moasa...chemam anestezistul...ma pregateste pt. montarea cateterului....curg apele pe mine de frica cand vad atatea ace....nu a fost placut dar am scapat. am un ac in colaana si un fir lung prins cu leocoplast de piele...interesant arat. In branula din mana se pune oxitocina si la pat cu mine... Apar contractiile, eu nu simt durere...e asa placut...imi vine sa dorm[:)]. Dupa 30 min. dilatatie 5, dupa o ora se duce efectul epiduralei...incep sa simt si eu durerile care nu erau tocmai placute....nu mai cheama anestezistul...dilatatie aproape 10...imi vine sa imping, dar stiu ca nu e voie inca....sun sotul sa-i spun ca e pe vine...pe bune de data asta[:)] -cred ca si-a dat seama si singur dupa cum urlam la telefon..., sun doctorul - nu se poate sa lipseasca tocmai personajul important. Moasa pregateste sala...incep sa plang de emotii...durere...nici eu nu mai stiu. Apar o groaza de medici, 2 se ocupa de kitul pt. celule stem, asistenta ma duc in sala, doctorul. pune manusile, isi da halatul jos si apar niste muschi de toata frumusetea...nu ma asteptam la asa spectacol, pe bune...mi-a mai inseninat ziua, am uita pt. o clipa de durere, credeam ca pectoralii doctorului au fost cauza, cand colo... moasa oprise perfuzia pana m-a instalat pe masa[:))))]. II da drumul...incep sa vina contractiile....trag aer...imping....nimic.....bb nu coboara. Doctorul urla la mine ca nu imping bine, eu urlu de durere....dupa alte 2 contr. simt capul....nasol....presiune mare jos...vine o alta contractie... moasa sare pe burta mea, o ajut si eu si cu ultimele puteri....simt cum scoate bebele. ma prabusesc pe masa, le cer sticla de apa, o arunc pe mine...apare un furtunas cu oxigen din spate...plin de lume in jurul meu... Dr. ma roaga sa ma calmez si sa ma uit la bebe. E mic si slab, plin de vernix dar urlacios..... cer telefonul moasei sa-i fac poza, se distreaza toti de mine...dr. recolteaza celule...scoate placenta si simt o imensa usurare...am scapat si de data asta, slava domnului. Imi da anestezie sa ma coase, asistenta imi baga pe fluturas antibioticul, moasa recolteaza sange pt. celule stem....NU MAI VREAU ACEEEEEE. Dr. face misto de mine...ca nu-mi plac acele lungi[?]
Pune 5 copcii, lejer, fata de prima sarcina....totul ok, vine asist. cu datele bebeului (2880gr, 50cm, ap.10)....eu vb. cu al meu sot...care de jos vedea toata agitatia din sala de nasteri, lampa, lume multa.....bine ca nu a fost acolo. Ma dau jos de pe masa si ma reintorc in patul din sala de travaliu. Moasa imi pune gheata pe burta, ma apasa...dureri mari...e adevarat ca sunt dureri mai mari de burta la al 2-lea bebe. vine anestezista, baga ultima doza de peridurala, scoate cateterul, raman cu perfuzia de oxitocina...totul e calm...durerile au disparut ca prin minune...afara e un soare puternic, pasarile ciripesc...eu plang de fericire...usurare...am 2 baieti...sunt cea mai fericita mama din lume....regret toate gandurile si cuvintele pe care le-am spus despre bb2...e al meu...e un dulce...are gura mea, un cap perfect...e sanatos si cel mai frumos bebe...ma uit la poza facuta cu telefonul si lacrimile curg si curg si curg ...ii multumesc domnului ca ne-a scapat cu bine!

1 iulie 2009

Ma trezesc ca de obicei in jurul orei 8, il pregatesc pe Marco pt. gradi si plecam. Dupa ce las copilul, ma indrept spre mall, caci ma tot batea la cap al meu sot, sa-mi cumpar geanta pt. maternitate si sa-mi fac odata bagajul ala.
Ies din mall cum am intrat, ma urc in masina si constat ca nu vad bine...conduc incet spre casa...numai stelutze vad si nr. de la masina din fata nu. Reusesc cu greu sa parchez masina, ajung acasa, imi iau micul dejun si trag un pui de somn.
La pranz imi chem sotul la masa, mancam linistiti, el pleaca, eu raman pe scaun si ma uit la televizor.
Este ora 15:15 si simt cum curge ceva...si curge mult, se uda scaunul....eu ce fac?
Incep sa plang si sa repet ca nu vreau sa nasc acum, nu e doctorul meu, e prea devreme, bebeul e mic....nu avem decat 37 sapt., putea sa mai stea inca in burtik.
Anunt fetele pe forum, sun sotul, plang in continuare si intru in panica. Clau e mult mai calm, m-a bagat la dus, a inceput sa stranga de prin casa, in acelasi timp suna si la dr. de rezerva.
Mi-a facut toaleta, m-am imbracat, m-a pozat...lichid curgea la greu, am luat bagajul si spre masina...eu tot plangand. Doctorul nu raspunde, dureri nema...dar ne indreptam spre maternitate.
La ora 16:10 aveam internarea facuta, dupa 10 min. vine si dr. meu care dormea la el in cabinet...era de garda[:D]. am facut cunostinta, mi-a zis sa ma calmez, m-a urcat pe masa...dilatatie 2, comanda o clisma, dupa care ne vedem mai tarziu in sala de travaliu.
Termin tot jos, imi pupacesc sotul, asistenta duce bagajul si ne indreptam spre aceeasi sala de acum 3 ani jumate. acolo mai era o d-na...care trebuia sa avorteze...gemeni morti in burtik...povesti horror, ma infiorez cand aud si ma rog sa fie bine sa scapam amandoi.
Vine moasa de serviciu, pune CTG-ul bb avea pulsul marit, dar din cauza mea, care eram super agitata. Nici o durere, totul incetase dupa clisma, in timp ce l-a Marco a fost invers.
Intre timp apare si Clau cu marco de la gradi, cobor la ei, piticul vrea sa merg cu el acasa, nu au stat mult, ca nu avea rabdare strengarul.
Ora 19, schimb de tura, alta moasa draguta...sper sa nasc cu ea, merg sa-i dau dreptul, ma refuza elegant...daca nasc cu ea accepta, daca nu..nu.Raman socata de cate omenie vad in jur...macar e o schimbare...ca si in sala de nasteri: 2 mese noi, ca la clinicile private, masa misto pt. bb, AC acolo si in sala de travaliu.
D-na ce era cu mine, avorteaza...o mai tin putin, o muta pe salon. Raman cu moasa...imi da reviste sa citesc...imi spune sa ma odihnesc sa fiu pregatita pt. ce va urma.
Ora 21, vine dr. ma urca pe masa. Dilatatie 3, fara dureri, membranele s-au rupt undeva in spate, capul copilului nu vine spre col din cauza unei foite de membrana nerupta. Se chinuie dr., ma chinuie si pe mine....mai curge putin lichid...abandoneaza din cauza mea. Imi zice ca nefiind la termen, corpul si bb nu sunt pregatiti, capul nu vine pe col sa dea drumul contractiilor si avem 2 posibilitati:
- dim. punem oxitocina, pe urma peridurala si nastem in max 2 ore
- mai putem astepta travaliul, lichid fiind...
am ales prima varianta, cu speranta ca peste noapte se schimba ceva.
La miezul noptii am primit prima doza de antibiotic.
Dureri/contractii rare si nedureroase, am dormit relativ putin....dimineata zilei de 2 iulie m-a gasit super obosita si stresata.

O veste buna, dar putin trista

In noiembrie 2008 am aflat ca sunt insarcinata...eu aveam ceva banuieli, dar cele 2 liniute ale testului mi-au zis ca nu ma insel. ok...ce e de facut? sun doctorul....zis si facut...ii spun ca am laut ceva pastile, totul ok, dar cand ii spun de Super Slim...turbeaza...ma pun pe pat si simt ca sunt fara vlaga. Ce e de facut? vine intrebarea mea, cu un glas stins. Pentru inceput un consult si pe urma ma decid ce vreau sa fac.
De la acel telefon, totul se schimba ...toata ziua nu mai fac nimic, caut informatii pe net, vb. cu cei de la care am luat pastilele, cu ing. care a pus semnatura pe autorizatie...aceste pastile nu sunt avizate de min. sanatatii, ci de un institut, cum ca ele contin doar subst. naturale.
Ei bine si A. Mutu a trait pe pielea lui o parte din zbuciumul meu de atunci.
Merg la dr., samburelul e acolo...ce fac? dr. imi spune sa mai caut informatii si sa ma hotarasc in 2 sapt., decizia e numai a mea.
Eu....sunt distrusa...cum sa fac o intrerupere? daca e fetitza mult visata? cum sa-mi omor copilul in postul Craciunului?

Intr-un final ma decid sa-i spun si sotului, care a rasuflat usurat...credea ca am vreun amant sau cine stie ce probl. de sanatate de m-am izolat in halul asta de el si de Marco.
Ne decidem sa-i spunem cumnata-mi, cu relatii trimitem blisterul cu pastile la un laborator in Cluj si asa aflam ca, aceasta cutie contine doar subst. naturale, nu amfetamina sau cine stie ce alte droguri.
Ok....mergem de manutza la doctor si-i dam vestea. el ne promite ca v-a studia cu atentie toata sarcina si vom face toate analizele corespunzatoare pt. a vedea daca e totul in regula.
Luna decembrie a fost groaznica...vomam la greu, nu ma puteam ridica nici din pat. Sotul a preluat toate activitatile casei si ale copilului.
Vin sarbatorile, prilej cu care anuntam familia....unii banuiau ceva, caci incepusem sa ma ingras, dormeam la greu si mancam mult.
Ajungem si la eco de 10 sapt., iar dr. imi spune ca va fii tot un baietel., nu e 100% sigur, dar asa se vede. Ei bine...de atunci am intrat intr-o depresie adanca....plangeam la greu, nu vroiam sa vorbesc cu nimeni, imi doream cu ardoare o fetitza si uite ca nu a fost sa fie.
Toate analizele au iesit foarte bine, TT si multe altele, dar pana nu-l vedeam afara nu puteam fii linistita.

Totul a decurs conform graficului, in luna a 7-a cu ditamai burtocul am facut o vizita la sorella in Italia, incercam sa ma obisnuiesc ca voi fii mama de 2 baietei, ca nu voi avea fetitza mult dorita....dar mai presus de toate imi doream sa fie sanatos.
Marco se comporta exemplar cu bb Edi, caci asa ne hotarasem sa-l cheme...imi mangaia burtica si ii povestea la greu...la fel cum facusem si eu cu el in urma cu 4 ani.
Timpul trece...vin caldurile...incep sa se umfle picioarele...Marco vrea zilnic in parc...eu ma tarasc tot mai greu, nu am pus multe kg, dar aveam o burta imensa, caci soacra se gandea cu groaza ce ditamai baietoi voi face si cat ma voi chinui sa-l scot.

In 24 iunie mergem la un nou eco...totul ok, bb pana in 2600 gr, doctorul ma linisteste ca nu va fii asa barosan ca frate-su. Colul inchis, contr. rare....sa stau linistita, sa nu fac efort, caci el pleaca in vacanta in Antalya si se intoarce pe 6 iulie. Eu aveam DPN-ul pe 20 iulie, dar presimteam eu ca va veni mai repede, din cauza contractiilor dese.
Imi da un nr. de tel., in caz de urgenta, al unui alt ginecolog, finul lui...
Ok il iau...sotul cu gura pe mine ca sa-l bag in memoria telefonului, eu nu si nu...nu am nevoie de el, caci nasc cu dr. meu.
Mergem spre casa, intre timp ii suna telefonul...o arhitecta cu care colabora, il roaga sa mearga cu ea la cabinetul unui ginecolog sa arunce o privire. Al meu, inspirat, o intreaba cum se numeste acest doctor. Cand aud numele, incep sa plang...e dr. pe care mi-l recomandase doctorelul meu...e prea mare coincidenta...eu nasc cu acest dr. pe care nu l-am vazut in viata mea si nu vreau.
Continuarea intr-o alta postare, Edi e cam marait.....

Cum a venit pe lume Marco -prima noastra minune!

Azi se implinesc 4 ani de cand a venit pe lume minunea noastra cu ochi albastri asa ca m-am decis sa-i public cum a aparut el pe aceasta lume. Fac rapid un review si ma opresc in anul 2005.....sa vedem ce imi mai amintesc...noroc ca am salvate multe date in computer si prin agende.

In luna mai am aflat ca sunt insarcinata. Pentru noi a fost un soc, nu ne asteptam la un bb, doream sa ne casatorim in vara lui 2006, chiar vorbisem si rezervasem un restaurant din Alba Iulia. Vestea ne-a luat putin prin surprindere, dar ne-am revenit rapid si am inceput sa dam sfoara-n tzara ca vom avea un bb. Cele 9 luni de sarcina au fost ok, normale...cu gretzuri, varsaturi, lipsa poftei de mancare...am si slabit in primul trimestru, dar nu conta nimic, decat sa fie bb sanatos. Pe vremea aceea, stateam in chirie, dar ca multi parinti la primul copil...am inceput sa cautam mobila, jucarii, hainute, carucior...Intr-un final le-am luat pe toate, chiar ii comandasem o mobila frumoasa alba cu delfinasi albastri pe ea...caci intre timp aflasem ca va fii baietel. Nu am fost eu prea incantata, dar am zis ca e primul, poate cu urmatorul voi avea mai mult succes. M-am obisnuit cu ideea, vorbeam zilnic cu el, ii puneam cantecele, ii povesteam tot ce vroia si ce nu vroia sa auda...era micul meu ascultator nevazut. In dimineata zilei de 6 ianuarie 2006 m-am trezit in jurul orei 7:15, cand...s-a intamplat sa se rupa apa...upppsss!!! Incep sa plang...de bucurie, de frica...nici eu nu mai stiu...dar plang... Imi trezesc sotul spunandu-i ca e timpul sa mergem la spital. Anunt pe forum fetele ca e momentul, dupa care ma bag rapid la un dush. al meu sot, fuge la bucatarie sa-si faca o cafea si sa fumeze...clar nu se astepta la o asemenea veste. La ora 8 sun ginecologul, imi spune sa ne indreptam cu calm spre spital, sa ma consulte dr. de garda si pe urma vorbesc cu el. Ajungem la maternitate, pe la 8.20, imi zic sa ma dezbrac, ma schimb si sus pe masa. Vine o dr. ma consulta... Auuuu ce doare!!! Cica col sters, dilatatie 5 cm. Suna dr. si-l anunta.Intre timp infiermiera isi face treaba...dupa care apar niste contractii...tip la al meu sot... Ma baga in sala de travaliu unde nastea o tipa, plin de sange, ma ingrozesc. Nu ma urc in pat, stau cu spatele la spectacolul de acolo, vorbesc la telefon cu Clau, stau capra de durere, ma masez pe spate. In sala de nasteri alta nastere. Doamne dar toate nasc azi? Urlu sa vina David sa-mi faca peridurala ca am dilatatie 5 cm. Moasa imi spune sa am rabdare ca sunt ocupate mesele. Mai stau putin, se elibereaza masa din sala de nasteri, hopa-sus. Ma controleaza tipa de prima data. Stupoare 10 cm dilatatie, se vede capul copilului!! Incep sa urlu dupa dr. meu, ca eu nu nasc cu altcineva. Un alt dr. rezident imi zice sa tac, ca doar am venit sa nasc, ce ma vaiet asa. Dupa care vine si-si mai baga si el degetele in mine. Era ca la spectacol acolo, le lipseau seminatele si sucul. Suna dr. care m-a controlat prima data, imi zice ca dr. e pe drum. Moasa ma invata cum sa imping, rezidenta zice sa nu imping. Nu stiu de cina sa mai ascult.Eu vreau peridurala, dar e mult prea tarziu.Le zic, ca e vina lor, ca nu m-au urcat mai repede pe masa. Cer sa mi se aduca sticla cu apa plata. Apare dr. Urlu la el si-i zic ca a intarziat. El foarte calm imi zice ca nu stia ca vine bbbele asa de repede, ca e asa de grabit. Doctorelul meu imi zice sa imping cand vine contractia, eu nici nu mai stiu care e aia, noroc cu moasa care era cu mana la mine pe burta si simtea contractia. Imping fff bine, dar nu mai am putere pt. altele. Doctorul imi zice ca trebuie impins de 3 ori pe contractie. Cu chiu cu vai imping de 2 ori. Intre contractii beau apa si-mi vine sa dorm. Astia nu ma lasa, cica trebuie sa nasc si pe urma somn. Intreb dr. cand iasa, cica capul e la 2 cm, si ma intreaba daca vreau un fir de par. Baga mana sa controleze, eu urlu la el sa nu-i smulga nici un fir de par lui Marcolino. Imi zice ca mai trebuie sa imping de 3 ori si gata. Incep sa tip ca nu mai vreau copii, ca mai bine faceam cezariana moment in care simt o mare presiune jos. Vad dr. pregatit cu seringa si-mi zice ca trebuie sa ma taie. Nu am simtit nimic, doar ca aluneca ceva din mine. Ma uit la burta cum a disparut. Pe urma la mogaldeata de pe masa de langa mine. Incepe sa urle, e curat, fara pic de sange sau vernix. Il curata in nas, ochi, etc. pediatra ma intreaba cum il cheama. Ii zic ca Marco, ea nu ca asta e Ioan, eu nu si nu. Taie cordonul si mi-l pun pe burta. Ma uit socata, dr. imi zice sa-l ating, mi-e frica. Le zic: Doamne ce mic si negru e!!! Cum e negru ca doar voi sunteti albi si are 3850 gr. Eu inteleg 3250 gr, e ok...putin mai mult decat la ultimul eco . La care doctorul: 3850!! Atunci ma rastesc la el ca m-a prostit, ca nu e bun eco, etc. Intreb de scor, cica e 10, cat vreau. Le zic sa-mi dea telefonul sa anunt lumea. Mai tarziu caci mai avem treaba. Se elimina si placenta, mi-l iau pe bebe, incepe sa ma chiureteze si pe urma cusutul care a durat o vesnicie. Imi tremurau picioarele, nu mai aveam rabdare, vroiam sa ma dau jos de pe masa aia. La 11.15 min. ajung in patul din sala de travaliu, unde am mai stat inca 2 ore sub observatie. Pana la urma s-au facut 4 ore de stat acolo, timp in care am vorbit la telefon. Sotul meu a vazut bebele, eu numai mai tarziu aveam acces la el, de parca nu eu eram mamica lui.

Am asteptat cu sufletul la gura sa-l vad. Cand l-au adus mi-a fost frica sa-l ating. A inceput sa planga, noroc cu Clau care a venit si a avut el grija de bebe. Dar mi-am intrat repede in mana. Dr. a venit in fiecare seara in vizita, ma tot intreba daca bebe e negru si cum ma simt ca mamica?
Din maternitate am iesit dupa 3 zile si nici ca mai visam sa ajung vreodata pe acolo. Dar uite ca s-a intamplat dupa aproape 4 ani. Continuarea intr-o alta postare....