Fina din Spania tocmai ne-a anuntat ca al 2-lea bb va fii o fetitza. Doamne ce m-am bucurat, ca in urmatorul moment sa incep sa plang si sa-i reprosez sotului ca el nu mi-a facut o fetitza, ca nici nu are idee cat sufar pt. acest lucru...si multe altele.
Da, sufar rau de tot ...stiu ca trebuie sa multumesc domnului pt. ce mi-a dat, ca am 2 copii sanatosi si frumosi, dar tot nu pot sa ma intreb....de ce? Trebuie sa iau viata asa cum este, cu bune, cu rele....dar...visul meu de a avea o fetitza nu se va indeplini niciodata. Sufar cand M zice ca face echipa cu baietii si eu raman singura, sufar cand ma intreaba tot Marco ca de ce nu are o surioara, caci el fetitza vroia, sa am si eu cu cine ma juca....sufar si voi suferi toata viata mea din cauza asta.
Mi-am revenit dupa vreo 2 zile si am inceput sa ma uit prin magazine dupa rochite, dresuri, pantofiori...sunt dusa rau, dar nu am salvare. De abia m-am abtinut sa nu cumpar nimic...mai este timp pana in februarie, dar sunt atatea lucrusoare frumoase....of doamne cate i-as fi luat si eu printesei mele daca mi-o dadea DD.
miercuri, 22 septembrie 2010
joi, 16 septembrie 2010
Dupa o pauza de cateva saptamani
Nu am mai scris de cateva saptamani...nici nu stiu ce?
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)