IN LOC DE INCEPUT
M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-
Daca anul trecut am fost la Paris, anul asta am ales Madridul, din cauza finilor nostri care vor veni in vara definitiv acasa.
Am zburat de pe Cluj Napoca, cam 3 ore jumate. cel mai lung zbor de pana acum. In aeroport ne asteptau finii nostri cu mica printesa, nascuta pe 7 febr. in aceeasi zi cu nasul ei :).
A doua zi am fost pe langa madrid, la o manastire palat, El Escorial, pe urma in oraselul istoric Toledo si prin centrul Madridului.
Strazile curate, oameni civilizati, cladiri imense, infrastructura super bine pusa la punct, casele/blocurile toate sunt din caramida.
Am ramas putin socati:
- in restaurante/baruri arunca pe jos servetele, chiar si resturile din farfurie. E o vorba la ei: patronul isi da seama de cati clienti a avut, dupa mizeria lasata in urma. Cu asta nu m-as putea obisnui si m-a socat de fiecare data cand intram in localuri.
- parcarile sunt ca peste tot: putine si inghesuite. asa ca spaniolii nu se chinuie defel sa faca nspe mii de manevre ca noi. ei rezolva mult mai simplu daca se impng putin in masina din spate, putin in cea din fata...si asa ies lejer din parcare. Ei nu pun pretpe masini, toate sunt lovite, nici nu se mai chinuie s ale vopseasca. Eu as face cu nervii sa-mi fie atinsa masina de atatea ori, dar pe ei nu-i deranjeaza, e un obicei se pare.
- palatul regal este impresionant, dar este neingrijit, parca totul sta sa pice, tamplaria veche de lemn nu a mai vazut o vopsea de ani buni, zidurile inegrite, zidarie picata....sincer am ramas tare dezamagita de imaginea palatului.
cuvinte noi:
unu, doi
mina=mena
tita
tic-tac
o zi ca oricare alta, poate putin mai agitata...amandoi copiii acasa, marco bolnavior, cu febra. Edi care era tot dupa mine, ca deh...nu prea era bagat in seama. vizita la dr., diagnstic angina acuta, ca urmare...antibiotic.
Edi a ramas acasa cu finii nostri.
Am primit si flori de la baietii mei, inca prea multe, zic eu. Si de la fin un buchet de trandafiri cu irisi.
Seara am iesit cu fetele la un restaurant. desi am stat cateva ore bune, gandul meu era la marco care a ajuns la 40 febra. Sotul s-a descurcat de minune si i-a scazut rapid febra, nu a vrut sa-mi strice ziua chemandu-ma acasa.
Nu-mi vine sa cred cum a trecut timpul....piticul nostru are 20 luni. In curand face 2 anisori...eu trebuie sa-mi caut de munca, el va pleca in colectivitate....of...si era asa bine acasa.
A facut mari progrese din ianuarie.
Are 12,5 kg si 88cm. apus si in greutate si s-a lungit. Dar la cat mananca era si cazul.
A inceput de 3 zile sa-si mai dea drumul la vorbit:
- Marco a fost la inceput "mama", acum e "mamo"...putin mai aproape de realitate.
- desene = nene
- Jessi (nepoata) = decii
- mimi(soacra) = mimi
- dani= nani
- ioana(eu) = nana
- bobo = bomboana
- atu= altul
- na-na = bate locul unde s-a lovit
- ou.
Dar predomina semnele. are parca o legenda a lui proprie: imi arata manutza cand ii trebuie ceva. zice "papa" si pe urma arata gura. face din manute ca morisca....asta e ori ca stoarce masina, ori ne arata sa-l spalam pe maini. sau pune mana pe covor si o duce in toate directiile...asta e aspiratorul....face exact ca si cum ar aspira...si nu inceteaza pana nu il scoatem sa aspire putin. Este asa de dulce cum gesticuleaza si cum ne arata tot, doar ca nu suntem obisnuiti cu asa ceva. Marco mergand in colectivitate de la 14 luni, a inceput mult mai repede sa-si dea drumul la vorbit.
A iesit si ultimul canin, de jos dreapta, cam prin 10-14 februarie. Era la bunici atunci, si mama m-a anuntat tocmai de ziua mea, ca l-a vazut in guritza.
Doarme la el in pat de 2 saptamani. Aseara a dormit impreuna cu fratiorul lui. Sunt asa de dragalasi impreuna....si eu am uitat sa pun mana pe aparat, sau macar pe telefon sa le fac o poza.
Se joaca foarte frumos cu Marco, il imita tot timpul, ii simte lipsa cand e la gradi. In fiecare zi, la ora 16 mergem sa-l luam pe frate-su' de la gradi si el e in culmea fericirii acolo....fuge la copii, de abia il scot afara din gradinita.