IN LOC DE INCEPUT

M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-

luni, 17 mai 2010

Egipt- lumea a 3-a sau paradisul subacvatic?


Weekendul de 1 mai a fost decisiv: ne-am hotarat sa mergem impreuna cu finii nostri in Hurghada. Asa ca lunea eram la agentie sa vedem ce oferte aveau.
cand am vazut site-ul hotelului LTI Pyramisa am facut un uauuuu si deja ne vedeam acolo. Am platit totul, ne-am pregatit in graba toate cele si joi dimineata am plecat spre Alba.
Dupa amiaza am luat motul finutzului, iar sambata dis de dimineata ne indreptam spre otopeni.
Drumul a fost ok, copiii cuminti, peisaje frumoase, gandul la vacanta mult asteptata era permanent in mintea noastra.
De la jumatatea drumului Marco a inceput interogatoriul: cand ajungem? cand ma urc in avion? si se repetau la infinit, spre disperarea noastra. In aeroport la fel...unde e avionul? de ce nu ne urcam in el? Cand in sfarsit s-a vazut in avion, dupa decolare, a urmat: cand aterizam? and facem baie? Ca norocul ca a venit mancarica si a mai uitat. Zborul ok, aveam emotii pt. Edi la decolat/aterizare din cauza urechilor, dar totoul a decurs normal.
La aterizare in Hurghada am dat nas in nas cu 38 grade. Era ora 19:30 si soarele deja apusese. In aeroport un miros urat si o aglomeratie de nedescris. dau sa intru la baie, ma opresc 3 agenti si imi cer 1 dolar. ma caut prin buzunare...nimic...geanta cu actele si banii la sot. oricum nu aveam asa marunt. le zic ca nu am, si dau sa ma inotrc, dar ma vad cu copil mic in brate si ma lasa sa intru. Ii schimb pampersul copilului, ne spalam si iesim rapid din mirosul ala.
Completam formularele pt. viza, platim vizele si asteptam sa verifice pasapoartele ca sa preluam bagajele. Trecem prin cateva puncte de control....verificau sa vada daca aavem viza pusa, luam bagajele, care slava domnului erau intacte (ale unor pasageri erau rupte valizele) si ne indreptam spre turul operator: tez Tour. Ne indreptam cu frica si teama spre autocarul destinat...circulau cu o viteza...te trezeai in spate cu un claxon de-ti venea sa o iei la fuga.
In autocar totul ok, aer conditionat, se putea sta mult mai bine decat afara. Marco se imprieteneste rapid cu o fetitza- Iulia, care va sta la acelasi hotel cu noi.
Dupa vreo ora ajungem si noi la hotel, completam formularele pt check in si asteptam sa ne duca la camera. Arata la fel ca pe site, dar tot am ramas putin dezamagiti, nu arata clar de 5*. Mergem rapid la un late dinner si aici ne asteapta o noua surpriza: mancare putina si rea. Ciugulim ceva si ne indreptam spre camera, obositi dupa atata drum si cu speranta caci maine va fii mai bine.
Ei bine, zilele care au urmat nu ne-au demonstrat contrariul: mancarea a fost groaznica si aceeasi...zi de zi, sau tot la 2 zile se repeta. M-am saturat de atata orez, pui si paste cate am mancat....altceva nu prea aveam ce. Mai era si vita, un fel de peste, care nu lipsea din meniul zilnic, legume pe jumatate fierte, fructe putine (mere, banane, portocale si pepene galben). Dimineata de obicei mancam omleta si clatite, sau brioche. Nu ne puteam atinge de branzeturile si parizelul lor.
Mai greu a fost pt. copii, Marco nu a mancat mai nimic, Edi in schimb cerea mancare non stop. Noroc ca pt. el am dus de acasa borcanase, cereale si budinci, iar lapticul il lua direct de la sursa.
In schimb marea a fost bestiala, de o culoare fantastica...de la albastru intens la turcoaz si verde. iar recifurile de corali extraordinare. ne puneam ochelarii si ne uitam sub apa....de vis!!!
Am vazut cateva specii de pesti, crab, pisica de mare, meduze. Sotul a facut scufundari si am mers cu submarinul sa vedem parcul faunistic.
Am evitat orasul, din cauza mizeriei, aglomeratiei si caldurii. dar tot am vazut ceva din el cand am mers in port sa luam submarinul...am ramas de-a dreptul socati. Nu ne puteam imagina asa ceva: se vindeau lipii in fata pubelei de gunoi, pe niste paturi jegoase, kebabul se facea pe marginea drumului si pe el roiau mustele, o cafea luxoasa langa un morman de gunoi...incredibil; ce viata duc acei oameni, nu as putea trai acolo pt. nimic in lume, dar totodata mi-ar placea sa stau macar o luna sa descopar aceasta lume misterioasa.
E impresionant sa vezi numai nisip in jur, si din loc in loc cate un petec de verdeata...stiai deja ca acolo incepe un nou complex.
Era plin de rusi pe acolo, asa ca toti veneau si te intrebau prima data in rusa, le ziceai de unde esti si o dadeau pe engleza. Sunt asa de insistenti si de smecheri, mama mia...pt. turisti era un pret, pt. ei alt pret. salariul mediu la ei este de 150 dolari, 1 l de benzina 15 centi. taximetristul care i-a dus pe finii nostri in oras avea 65 dolari salariu...la care se adauga bacsisurile- la ei sunt la mare arta.
Nu am fost licitata pt. nicio camila, dar in schimb cum ma prindeau singura ma intrebau de sot, faceau fel de fel de glume, unul m-a si mangaiat pe spate...de am luat-o la sanatoasa, la altul i-am aratat eu un san fara sa vreau...si a fost calare pe picioarele mele sa le maseze....mama mia ca nu mai stiam pe unde sa ma bag. Eram la masaj cu fina, i-am zis ca vreau masaj la picioare, am uitat ca am sutienul desfacut si m-am intors sa-i arat ca vreau si la burta.
Normal ca li se scurg ochii dupa oricine poarta fusta, daca la ei femeile sunt imbracate din cap pana-n picioare si cand fac baie, caci plaja nu pot zice ca fac.
Copiii s-au simtit bine, Marco nu intra in mare de frica aricilor si a crabilor, asa ca eram linistit ca sta pe mal, unde se juca cu corali.
Edi facea o baita in mare, dupa care adormea sugand si 2 ore nu aveam treaba cu el. A fost innebunit dupa apa...urla cand o vedea, dar ca si frate-su' era fan piscina. Nu era sarata apa asa ca se puteau stropi si juca in voie.
Seara la 20:30 era mini disco, dupa program artistic oferit de animatori. Eu de obicei eram cu Edi pe un sezlong langa piscina si-l alaptam, asa adormea in fiecare seara la ora 21:30 si se trezea dim la ora 8. Mai stateam pana rezista marco, maxim o ora, dupa care in camera la somn.
Cea mai tare faza a fost ca ne-am intalnit cu fotograful de la Delphin Palace din Antalya din 2007, faceam comparatii intre turci si egipteni....le mai trebuie mult ultimilor sa ajunga la nivelul turcilor.
In concluzie a fost o vacanta frumoasa, nu reusita din cauza mancarii, dar a compensat cu fauna marina. si atata timp cat nu ieseai din complex era totul ok. Pacat ca nu am putut vizita Cairo, valea regilor si alte cateva excursii frumoase, caci nu mai vedem noi Egiptul in curand. Prefer de 10 ori Turcia, chit ca e mai scumpa si apa nu asa frumoasa, dar macar 5* sunt 10 de-ale noastre si conditiile excelente pt. familii cu copii.
Mai multe poze gasiti aici:
http://travel.webshots.com/album/577706840vPccut

joi, 29 aprilie 2010

O saptamana de vacanta in Alba

Mi-am luat inima in dinti si am plecat cu copiii, cateva zile la Alba Iulia. S-a potrivt la fix cu nunta prietenilor nostri din 24 aprilie si cu venirea finei mele din Spania, impreuna cu finutul mic.
Ce sa zic...tare bine mi-a prins aceasta saptamana. Copiii s-au simtit bine, pe Marco il bagai cu greu in casa, numai afara in parc ar fi stat, Edi a fost rasfatat la greu de bunici, strabunici, unchi, matusi.
Iar eu....am umblat teleleu si am vazut putin de mine. Am fost la cosmetica, la epilat, peeling, pensat.
Edi a progresat mult, vorbeste o groaza de cuvinte: pa, da, iade, na-na. Ne-a iesit si al 4-lea dintisor de sus stanga, merge tot mai bine in picioare.
Clau s-a intors pe nunta, iar lunea am pornit spre casa.
De fiecare data cand stam mai multe zile in Alba...discutia noastra la intoarcere este cum sa facem sa ne mutam din nou acasa. cat de usor ne-ar fii daca am locui in oras, unde am avea nu o mana de ajutor, ci zece. Intotdeauna, discutia ramane neterminata, fara nicio concluzie. Intram in apartamentul nostru si spunem....doamne ce bine e acasa, si parca totul s-a sters ... pana data viitoare.

marți, 6 aprilie 2010

Sfintele sarbatori de Paste...in 4 sau chiar mai multi


Asa cum facem de ani buni, de Craciun si Paste plecam in Alba Iulia la bunici.
Acum a venit si sora mea din Italia, verisoara din Sibiu, asa ca am fost ca in copilarie. Este primul paste al gogoashei mele, toata lumea ne astepta acasa cu bratele deschise. Piticii mei s-au bucurat de strabunici, bunici, unchi, matusi, iar noi 2 de liniste si pace. Chiar am iesit intr-o seara in club si i-am lasat cu cumnata. culmea...au fost teribil de cuminti, mai ales piticul care plange la greu noaptea. Ne-a iesit un al 2-lea dintisor, jos dreapta, spunem la greu ta-ta, spre deliciul tuturor.
Marco a fost un baietel exemplar, a dormit la bunici 2 nopti, a fost si bogat Iepurila pt. el...tot ce si-a dorit a primit: geaca, ochelari de soare si sapca cu Cars si inca vreo 4 masinute si 2 avioane din seria cu acelasi nume.

marți, 30 martie 2010

Cum creste o gogoasha: 6-9 luni


Au mai trecut 3 luni din viata pufosului nostru. Au fost 3 luni pline de noutati si diversitate. De la 6 luni am inceput sa introducem mesele solide. am inceput cu morcovele si am introdus treptat legumele principale.Dupa o sapt. am introdus carnita de pui, cea de vita abia peste 2 luni. In greutate am inceput sa luam tot mai putin, cam 300 gr in luna 7 si doar 50 in luna 8. Cam in 3 sapt. de la introducerea solidelor, avea deja 3 mese: dim. piureul de fructe pe care il mananca cu o deosebita placere, la pranz legumele si carnita cu care ne cam chinuim, doar fentat mananca, iar dupa amiaza cereale, sau paste cu sos. Intre mese bea lapticul de rigoare. Am incercat si autodiversificarea, dar nu mananca nimic, si atunci am mers pe clasic. Mananca biscuti, piscoturi inca de la 7 luni jumate. In 25 februarie a zis pt. prima data :"ma-ma"...atat de frumos a sunat din guritza lui mica...mi-au dat lacrimile. Cum Marco a zis prima data "ta-ta", pt. mine a fost o adevarata surpriza. O zi mai tarziu i-am introdus galbenusul de ou, oua de casa de la mama finei mele. daca nepotul ei (finutul meu) e departe si nu-i poate da, imi da mie sa le dau copiilor oua de casa. In perioada 7-10 martie am observat ca se cere la mine, a inceput cu o mica tentativa de a intinde manutele si sa planga...cand era la altcineva in brate. de atunci se cere la oricine, daca este pus in scaun de masa...vrea sa evadeze, sa se plimbe peste tot, dar nici vorba de mers in 4 labe sau de ridicat singurel. este un mic puturos, dar nu-mi fac probleme.
Inainte cu 3 zile de a implini 9 luni a iesit si prima perlutza, dar nu jos, ci sus in partea dreapta. Am incheiat o alta luna cu 9600 gr si ...cm.