IN LOC DE INCEPUT
M-am decis sa creez acest blog, de abia acum, dupa 4 ani de la nasterea lui Marco si 6 luni de la venirea pe lume a lui Edi.
Pentru MARCO si EDUARD voi scrie zilnic, voi asterne cele mai frumoase amintiri si clipe petrecute impreuna, intamplari haioase la care am luat si vom lua parte in viata de parinti.
- ianuarie 2010-
Cum amandoi ne-am sarbatorit in februarie, ne-am hotarat sa ne facem un altfel de cadou...o excursie de 3 zile undeva....am ales Parisul...si bine am facut. Imi era putin teama ca voi pierde laptele, ca Edi nu va bea formula sau laptic de-al meu congelat, dar nu mai rezistam, aveam nevoie de cateva zile doar pt. noi, trebuia sa ies din aceeasi rutina zilnica, trebuia sa vad locuri noi... asa ca in 20 febr. am decolat spre capitala Frantei. Am ajuns la ora 21 sa ne cazam. Lung drumul de la aeroportul Beauvais pana la destinatie...trafic mare in Paris. am urmat indicatiile date de Ana si am ajuns relativ repede la hotel. Daca toata lumea m-a pregatit de dimensiunile camerelor din cladirile istorice, ei bine...nimeni nu ne-a zis nimic de lifturi. a fost un adevarat soc, cand s-a deschis usa liftului sa mergem la etajul 2, unde era camera noastra. de abia am incaput 2 persoane cu 2 trolere mici...radeam ca prostii, mai ales ca a noastra camera era vis-a-vis de lift. Puteam foarte bine sari direct in ea :))). Camera draguta, nu cine stie ce....poate 2 stele de-a noastre. Macar a fost curat, nu mirosea urat, zilnic venea negresa si schimba prosoapele, facea patul, etc. Dupa ce ne-am cazat, am luat la picior imprejurimile hotelului. Am mancat pe bulevard Clichy si am dat peste Moulin Rouge. Era o coada la intrare, de zici ca era gratis. Ne-am mers la hotel pe alta parte, am luat-o pe niste stradute...lume ciudata, plin de negrii care rasareau de te miri unde... de abia asteptam sa ne vedem in camera.
A doua zi ne-a zis o prietena ce fel de cartier era al ... l-am vazut si noi mai bine in ultima zi. A doua zi am plecat spre Notre-Dame, am vizitat catedrala in timpul slujbei de duminica...frumos...am ramas placut impresionati.
De acolo spre cartierul latin, pe urma la centrul cultural Pompiduo, muzeul Louvre ... frumos, enorm, am vizitat o parte din el, doar egiptenii si pictura italiana renascentista si am pierdut vreo 3 ore. De la Louvre am plecat spre Arcul de Triumf pe Champs-Elysees, unde trebuia sa ne intalnim cu A&C. Foarte frumos...nici nu puteai sa-ti petreci duminica dupa amiaza decat aici. Am intrat in Dysney Store, Luis Vuiton, Hugo Boss... nu puteam sa trecem pe langa ele si sa nu vedem si noi asa ceva. Am pozat Arcul...dupa care ne-am intalnim cu prietenii nostri si ne-am oprit la o cafenea misto. Am stat ceva la taclale dupa care ne-au dus sa vedem Opera, bursa, Galeriile La Fayette si ne-am oprit la un restaurant specific francez. Am papat bine, am povestit la greu, dupa care ne-au condus la hotel. Eram varza de obositi si picioarele ne dureau la greu. In aceasta zi am facut km intregi pe jos. Dar era frumos afara si noi vroiam sa vedem cat mai multe.
Luni dimineata inca resimteam turul de forta din ziua precedenta. Am plecat direct spre Turnul Eiffel. Ei bine...pe noi asta ne-a lasat cu gura cascata...e ceva de vis...impresionant, nu-mi puteam imagina asa ceva, oricat as fi incercat.
Am urcat pe el, pana la et.2, caci la 3 era ceva defectiune si nu putea urca liftul. S-a meritat coada la bilete si la ascensor. Doamne ce inaltime...m-a luat un rau instant cand m-am vazut la peste 100 metri. De acolo am plecat direct lin cartierul La Defence unde erau niste cladiri impresionante si un mare centru comercial (doar nu puteam rata un tur de shopping in capitala modei, chiar daca cumparaturile au fost mai mult pt. copii). Restul dupa amiezii pe acolo l-am petrecut, ne-am intors la hotel, un dush rapid, papa si somn de voie. Ei bine in noaptea asta nu m-am simtit deloc bine, am vomat de vroe 3 ori ...numai gandul la macaronii (niste prajiturele specifice Frantei) si fugeam la baie.
Marti dimineata am fost varza...trebuia sa vizitam biserica Sacre-couer si galeriile La Fayette pe dinauntru. Am stat in camera pana la ora 12 cand a trebuit sa o eliberam...am lasat bagajele acolo si am plecat spre Sacre couer. a inceput si ploaia...eu eram distrusa...nu am mancat nimic, am baut doar apa. Am tras 2 poze cu ea si gata...ne-am oprit direct intr-o cafenea unde am luat un ceai...am mai facut 2 pasi, dupa care la hotel dupa bagaje, la parcare sa luam bus-ul spre aeroport...ajunsi in aeroport au inceput frisoanele...cozi interminabile la check-in...abia asteptam sa ajung acasa la puii mei. Nu am mai facut nici plimbarea pe Sena, au mai ramas muzee de vizitat, dar timpul a fost prea scurt. Am mai lasat si pt. o alta vizita...cu sau fara copii.
O zi frumoasa, cu totul deosebita pt. mine. Am ajuns la 30 ani, am 2 copii frumosi si un sot iubitor. Si totusi sunt putin trista...de ce? Care este motivul pt. care este umbrita aceasta zi...poate noptile nedormite din ultima luna? sau timpul limitat pe care il am pt. mine? pt. sot? Copiii imi ocupa tot timpul, am nevoie de liniste, nu stiu de cand nu am mai 
citit o pagina dintr-o carte fara sa fiu intrerupta de glascioarele vesele ale copiilor. Offf...e foarte frumoasa viata de parinte, dar si foarte grea...mai ales cand nu are cine sa te ajute. Baietii mei dragi m-au scos rapid din starea asta de un inceput de depresie....viata e frumoasa, chiar daca nu am timp pt mine, ii am pe ei si asta imi e de ajuns...am 3 suflete care ma iubesc, care au nevoie de mine si care ar face orice pt. singura "fetitza" din familie.
Edi s-a nascut cu o greutate mica, in comparatie cu fratiorul lui Marco. De fiecare data cand il dezbracam ma bufnea plansul...maini si picioruse mici, piele rosie...ne intrebam cand o sa arate si el cum trebuie. Eram obisnuiti sa vedem pliuri la membre, nu oase si piele[:)].
Prima luna a fost ok, bb papa din 3 in 3 ore, noaptea dormea...ce mai un copil exemplar. Buricul a cazut la 8 zile de la nastere, iar dupa 2 sapt. au aparut si lacrimile. Totul ok la controlul dupa prima luna de viata, 7 cm in plus si aproape 2 kg...incepea sa arate din ce in ce mai bine.
In cea de-a 2-a luna de viata au aparut si primele crize de colici, nu pot spune ca a fost ceva devastator, 30 minute in fiecare seara era show, dupa care lucrurile se linisteau si se trezea doar pt. tzitzi. Luna august am petrecut-o in Alba, asa ca Edi si Marco au profitat din plin de bunici si eu de libertate...doamne ce bine a fost!
Dupa 2 luni de viata rezultate uimitoare la cantar + 1650gr, ajunsese la 6200 gr si 61cm. Doamne ce pliuri si caltabosi a facut! toata lumea se minuna de el si eu eram asa de fericita.
In luna a 3-a a mai pus 1100 gr si 2 cm, deja aducea cu un mic sumo...dar frumos tare.
In 20 sept. am avut si botezul, totul ok, bebe cumintel, petrecerea frumoasa si reusita.
Am revenit in Timisoara, si am facut si vaccinul de 2 luni, cu putina intarziere.
Nu dupa mult timp a facut si prima otita, ne-am tratat homeopat, dar a tras bebu o noapte intreaga si noi nu stiam de ce urla.
In urmatoarele 2 luni a pus tot cate 700 gr/luna, a facut o fisura de timpan la cealalta ureche si inca o otita. Toate belele pe capul lui frumos....tare sensibilos mai este.
La 5 luni am facut si vaccinul de 4 luni...acum tot decalate le facem...sper sa reintram cat de curand in normal. iar in 15 dec. s-a rostogolit pt. prima data.
Sarbatorile de iarna le-am petrecut in Alba, acolo am sarbatorit si cele 6 luni implinite si cei 4 anisori ai lui Marco. Jumatatea de an ne-a gasit cu 68cm si 8900 gr, super bine!
Dupa ce mi-am mai revenit putin, merg sa vorbesc cu neonatoloaga despre bebe si ii cer voie sa-mi lase sotul si baietelul mai mare sa-l vada pe junior. Mi-a zis ca totul e ok, si il vor aduce in salon. Ok... Sotul merge dupa Marco la gradi si vin la maternitate, impreuna cu mama mea. Vine doar C. sus, pe Marco nu l-au lasat in salon...mor...imi vine sa plang de ciuda...atat astepta sa-l vada pe bb Edi....si acum nu poate. Vine bebeul...face cunostinta cu taticul...eu incep sa plang cand il studiez mai bine si vad ce mic si slabut este si dai cu plansul...inoata in toate hainele...ce facem cu el asa mic???? marco a fost cu 1 kg mai mare si se vede aceasta diferenta la ei. Intre timp se deschide usa salonului si apare iubirea mea mare cu buni. Saracul Marco se sperie cand ma vede plansa...dar privirea i se indreapta rapid spre mica mogaldeata de langa mine....incepe sa-l pupe si sa-l studieze, nu se mai dezlipeste de el...ii murmura cuvinte de iubire...eu dau sa le fac poze....aparatul in masina, fac rapid 2 poze cu telefonul
. Marco vrea sa mergem cu bb acasa, dar e prostit repede de tati si pleaca dupa putin timp.
Vineri, 3 iulie vine iar Marco....se urca langa el in pat, il inunda cu pupicuri, doamne ce-l studiaza...il dezbraca sa-i vada piciorusul, manutele...e fermecat de fratiorul lui, cat e de mic si frumos... Eu...vreau sa fac poze...aparatul descarcat...sa mor de ciuda nu alta. Curat ghinion si de aceasta data. Bb Edi a inceput sa suga nasucul lui Marco si s-a trezit cand i-a auzit vocea...e clar ca-l cunoaste inca de cand era in burtik. Oare se vor intelege si iubi cand vor mai creste? Cred ca acest lucru si-l doreste orice parinte. sa dea domnul, sa fie asa!
Cum amandoi ne-am sarbatorit in februarie, ne-am hotarat sa ne facem un altfel de cadou...o excursie de 3 zile undeva....am ales Parisul...si bine am facut. Imi era putin teama ca voi pierde laptele, ca Edi nu va bea formula sau laptic de-al meu congelat, dar nu mai rezistam, aveam nevoie de cateva zile doar pt. noi, trebuia sa ies din aceeasi rutina zilnica, trebuia sa vad locuri noi... asa ca in 20 febr. am decolat spre capitala Frantei. Am ajuns la ora 21 sa ne cazam. Lung drumul de la aeroportul Beauvais pana la destinatie...trafic mare in Paris. am urmat indicatiile date de Ana si am ajuns relativ repede la hotel. Daca toata lumea m-a pregatit de dimensiunile camerelor din cladirile istorice, ei bine...nimeni nu ne-a zis nimic de lifturi. a fost un adevarat soc, cand s-a deschis usa liftului sa mergem la etajul 2, unde era camera noastra. de abia am incaput 2 persoane cu 2 trolere mici...radeam ca prostii, mai ales ca a noastra camera era vis-a-vis de lift. Puteam foarte bine sari direct in ea :))). Camera draguta, nu cine stie ce....poate 2 stele de-a noastre. Macar a fost curat, nu mirosea urat, zilnic venea negresa si schimba prosoapele, facea patul, etc. Dupa ce ne-am cazat, am luat la picior imprejurimile hotelului. Am mancat pe bulevard Clichy si am dat peste Moulin Rouge. Era o coada la intrare, de zici ca era gratis. Ne-am mers la hotel pe alta parte, am luat-o pe niste stradute...lume ciudata, plin de negrii care rasareau de te miri unde... de abia asteptam sa ne vedem in camera.
De acolo spre cartierul latin, pe urma la centrul cultural Pompiduo, muzeul Louvre ... frumos, enorm, am vizitat o parte din el, doar egiptenii si pictura italiana renascentista si am pierdut vreo 3 ore. De la Louvre am plecat spre Arcul de Triumf pe Champs-Elysees, unde trebuia sa ne intalnim cu A&C. Foarte frumos...nici nu puteai sa-ti petreci duminica dupa amiaza decat aici. Am intrat in Dysney Store, Luis Vuiton, Hugo Boss... nu puteam sa trecem pe langa ele si sa nu vedem si noi asa ceva. Am pozat Arcul...dupa care ne-am intalnim cu prietenii nostri si ne-am oprit la o cafenea misto. Am stat ceva la taclale dupa care ne-au dus sa vedem Opera, bursa, Galeriile La Fayette si ne-am oprit la un restaurant specific francez. Am papat bine, am povestit la greu, dupa care ne-au condus la hotel. Eram varza de obositi si picioarele ne dureau la greu. In aceasta zi am facut km intregi pe jos. Dar era frumos afara si noi vroiam sa vedem cat mai multe.
Am urcat pe el, pana la et.2, caci la 3 era ceva defectiune si nu putea urca liftul. S-a meritat coada la bilete si la ascensor. Doamne ce inaltime...m-a luat un rau instant cand m-am vazut la peste 100 metri. De acolo am plecat direct lin cartierul La Defence unde erau niste cladiri impresionante si un mare centru comercial (doar nu puteam rata un tur de shopping in capitala modei, chiar daca cumparaturile au fost mai mult pt. copii). Restul dupa amiezii pe acolo l-am petrecut, ne-am intors la hotel, un dush rapid, papa si somn de voie. Ei bine in noaptea asta nu m-am simtit deloc bine, am vomat de vroe 3 ori ...numai gandul la macaronii (niste prajiturele specifice Frantei) si fugeam la baie. 
