ecoplast = leucoplast
camera ticnica = camera tehnica
garaiat = ragait
sâmbătă, 25 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
De 8 zile fara pitic
Azi sunt 8 zile de cand Edisorul mic e la bunici in Alba. Sincer nu credeam ca o sa rezist atata timp fara el, dar am avut multa treaba si multa umblatura prin oras....doar e sf. de an, sotul este ocupat ca intotdeauna, asa ca trebuie sa ma descurc singura cu toate.
Sarbatorile de iarna pt. mine au devenit un chin.... cauta cadouri potrivite pt. toata lumea, inchiriaza costum pt. serbare, plateste toate facturile, cauta club pt. petrecerea lui Marco din 6 ian., comanda tortul pt. gradi si lista poate continua. Cireasa de pe tort: strazile pline de zapada, nebunia din magazine si de pe strazi.
Sa inchei paranteza si sa revin la micul terorist. S-a ivit ocazia unui drum catre casa, asa ca sotul s-a gandit la mine si a dus mezinul la bunici, ca sa ma pot misca in voie, sa rezolv tot ce e de rezolvat si ...sa nu ma mai plang atata.
Dar eu tot ma plang, sau plang...fara MA. Plang dupa micul terminator, oaia neagra a familiei....e tare liniste si bine in casa fara el, dar doamne ce mult ne lipseste. Am rezistat eroic 8 zile, dar in seara asta mi-a trimis mama niste poze cu el si gata am fost.....am cedat. Astept cu nerabdare ziua de miercuri sau joi cand il vom vedea.
Si lui ii lipsim....striga mama la orice tipa de la tv, la vecina de pe palier, la Daniela, chiar si mamei mele a inceput de azi sa-i spuna mama. Ma cauta prin casa, ma recunoaste in poze.....dar ii e bine, macar cu asta ma consolez. e vesel, mananca si doarme bine, se distreaza cu toate neamurile de acolo.....si eu imi pot finaliza treburile aici.
Sarbatorile de iarna pt. mine au devenit un chin.... cauta cadouri potrivite pt. toata lumea, inchiriaza costum pt. serbare, plateste toate facturile, cauta club pt. petrecerea lui Marco din 6 ian., comanda tortul pt. gradi si lista poate continua. Cireasa de pe tort: strazile pline de zapada, nebunia din magazine si de pe strazi.
Sa inchei paranteza si sa revin la micul terorist. S-a ivit ocazia unui drum catre casa, asa ca sotul s-a gandit la mine si a dus mezinul la bunici, ca sa ma pot misca in voie, sa rezolv tot ce e de rezolvat si ...sa nu ma mai plang atata.
Dar eu tot ma plang, sau plang...fara MA. Plang dupa micul terminator, oaia neagra a familiei....e tare liniste si bine in casa fara el, dar doamne ce mult ne lipseste. Am rezistat eroic 8 zile, dar in seara asta mi-a trimis mama niste poze cu el si gata am fost.....am cedat. Astept cu nerabdare ziua de miercuri sau joi cand il vom vedea.
Si lui ii lipsim....striga mama la orice tipa de la tv, la vecina de pe palier, la Daniela, chiar si mamei mele a inceput de azi sa-i spuna mama. Ma cauta prin casa, ma recunoaste in poze.....dar ii e bine, macar cu asta ma consolez. e vesel, mananca si doarme bine, se distreaza cu toate neamurile de acolo.....si eu imi pot finaliza treburile aici.
sâmbătă, 18 decembrie 2010
Sebare de Craciun 2010
17 decembrie, ora 15, sala Adam Muller, Timisoara.
Ne inarmam cu cadouri, costumatie, haine de schimb si plecam spre gradinita sa luam puiul si sa mergem la serbare. Eu sunt agitata, ca de fiecare data cand e un asemenea eveniment. Marco e la fel ca intotdeauna....fara emotii, la fel de agitat si de nerabdator sa vina moshul. Ajungem la sala, il schimb, ii mai repet odata ca trebuie sa fie cuminte, sa nu se catare pe scari, sa nu se dea pe asa zisul tobogan, el foarte degajat: bine mami si fugela copii. Sotul incepe cu lasa copilul, nu mai fii tot cu gura pe el, bla-bla-bla. Binenteles ca eu am vorbit singura, exact ce i-am zis ca nu are voie sa faca aia a facut...doar e copil, nu? spre disperarea mea!!!
Se face ora 15, vine educatoarea ii ia pe scena...slava domnului, s-au cumintit si sunt sub supravegherea ei.
Incepe serbarea chiar cu fiu-mio pe post de prezentator. Sceneta dureaza vreo 10 minute, el efiind renul Denzel, continua Jingle bells, ceva poezioare scurte in engleza si vreo 2 dansuri, daca nu ma insel. Aici au fost tare simpatici, pana s-au aranjat ei a trecut un sfert din melodie, pana a venit Roxi la Marco a mai trecut putin, au dat din picioruse, s-au invartiti de cateva ori si gata fu. dar au fost frumosi si haiosi.....eu cu lacrimi in ochi ca de fiecare data. A fost o serbare reusita, cu o sceneta frumoasa , copii deosebiti, costumatii de poveste.
Programul a continuat cu cealalta grupa, dupa care a venit mosul...intr-un final...a fost blocat in trafic...drum lung din Laponia, nu?
Ne inarmam cu cadouri, costumatie, haine de schimb si plecam spre gradinita sa luam puiul si sa mergem la serbare. Eu sunt agitata, ca de fiecare data cand e un asemenea eveniment. Marco e la fel ca intotdeauna....fara emotii, la fel de agitat si de nerabdator sa vina moshul. Ajungem la sala, il schimb, ii mai repet odata ca trebuie sa fie cuminte, sa nu se catare pe scari, sa nu se dea pe asa zisul tobogan, el foarte degajat: bine mami si fugela copii. Sotul incepe cu lasa copilul, nu mai fii tot cu gura pe el, bla-bla-bla. Binenteles ca eu am vorbit singura, exact ce i-am zis ca nu are voie sa faca aia a facut...doar e copil, nu? spre disperarea mea!!!
Se face ora 15, vine educatoarea ii ia pe scena...slava domnului, s-au cumintit si sunt sub supravegherea ei.
Programul a continuat cu cealalta grupa, dupa care a venit mosul...intr-un final...a fost blocat in trafic...drum lung din Laponia, nu?
luni, 6 decembrie 2010
Ghetutele pregatite pt. mosh Nicolae
Din copilarie moshul venea in ajun, seara. Ne spalam ghetele si le puneam la geam, iar moshul lasa in ele fructe, dulciuri, caciula, fular, manusi...depinde de caz si necesitati si nelipsita nuielusha.
Pot spune ca traditia am respectat-o si cu copiii mei, doar ca pe langa astea ei mai primesc si cate o jucarioara.
In acest an, in geam au fost 2 perechi de ghete, daca anul trecut moshul l-a ocolit pe mezin caci era prea mic, anul asta nu a mai avut scapare.
Marco si-a curatat ghetele, le-a luat si pe ale lui Edi si le-a pus in geamul din living. am lasat roleta trasa si geamul intredeschis sa poata intra moshul.
Nu pot descrie fericirea lui Marco la vederea ghetutzelor pline, nu l-a interesat nici dulciurile, nici nuielusha, doar jucaria. Edi in schimb, nu stia ce se intampla, el a sarit pe jeleurile fratelui sau si a luat ambele nuielushe. de restul nu a fost incantat.
Pot spune ca traditia am respectat-o si cu copiii mei, doar ca pe langa astea ei mai primesc si cate o jucarioara.
In acest an, in geam au fost 2 perechi de ghete, daca anul trecut moshul l-a ocolit pe mezin caci era prea mic, anul asta nu a mai avut scapare.
Marco si-a curatat ghetele, le-a luat si pe ale lui Edi si le-a pus in geamul din living. am lasat roleta trasa si geamul intredeschis sa poata intra moshul.
duminică, 5 decembrie 2010
Legenda lui mosh Nicolae
In noaptea dintre 5 spre 6 decembrie, copiii asteapta cu nerabdare cadourile delicioase lasate de Mos Nicolae in ghetute si cu siguranta iti aduci si tu aminte de fosnetul ambalajelor de ciocolata sau de mirosul dulce de portocale din dimineata in care te trezeai intrebandu-te daca mosul ti-a adus dulciuri sau doar o nuielusa. Legenda lui Mos Nicolae reprezinta una dintre cele mai populare si mai frumoase sarbatori de iarna, insa el a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae.
Sfantul Nicolae s-a nascut candva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Una dintre aceste povesti este despre un om sarac care avea trei fiice. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cat zestrea era mai mare, cu atat cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavand nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vandute ca sclave. In mod misterios, omul a gasit in casa trei pungi cu galbeni, ce contineau cate o zestre considerabila pentru fiecare fata astfel incat sa-si poata gasi un sot cumsecade. Se spune ca saculetii cu galbeni au aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat.
De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atarna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
O alta poveste traditionala de Mos Nicolae relateaza intamplarile a trei studenti ce calatoresc catre Atena, unde se afla universitatea. Intr-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rau, care ii jefuieste si apoi ii omoara, ascunzand apoi ramasitele lor trupesti. Se spune ca Sf. Nicolae calatorea pe acelasi drum si intr-o noapte a hotarat sa traga la acelasi han. In acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis in care ii apareau faptele oribile ale hangiului si, la trezire, l-a fortat pe acesta sa-si recunoasca crimele. Dupa ce s-a rugat vreme indelungata, Sf. Nicolae a reusit sa-i readuca la viata pe cei trei studenti.
In Franta, aceasta legenda este spusa in alta varianta, in loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau si au fost rapiti de un macelar fara suflet, fiind readusi in sanul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Asadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul si protectorul copiilor, fiind celebrat in timpul acestei sarbatori de iarna.
Exista multe alte povesti in care Sf. Nicolae este infatisat si ca protector al marinarilor, intrucat a salvat prin puterea rugaciunii corabia pe care se afla in timpul unui pelerinaj catre Ierusalim. De asemenea, se spune ca el a salvat multe popoare de la foamete, salvand vietile celor acuzati pe nedrept si multe altele. El a facut multe fapte bune in secret, fara a astepta niciun fel de recompensa din partea celor pe care i-a ajutat. In Romania, Sf. Nicolae este considerat a fi un facator de miracole, iar in alte tari este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii si studenti pana la marinari, calatori si persoane condamnate pe nedrept.
Mos Nicolae a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, dupa cum ai vazut, in numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe langa dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.
Sfantul Nicolae s-a nascut candva la inceputul mileniului in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati, insa parintii sai au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a dedicat de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi, devenind cunoscut in toata lumea ca un adevarat pansament pentru sufletele celor in nevoie si ca un protector al copiilor. In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 343. Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Una dintre aceste povesti este despre un om sarac care avea trei fiice. In acele timpuri, pentru ca o fata sa fie luata in casatorie, avea nevoie de o zestre considerabila daruita de tatal sau, iar cu cat zestrea era mai mare, cu atat cresteau sansele ca fata sa-si gaseasca un sot mai bun. Fiicele acestui nevoias, neavand nicio zestre, erau astfel sortite sa fie vandute ca sclave. In mod misterios, omul a gasit in casa trei pungi cu galbeni, ce contineau cate o zestre considerabila pentru fiecare fata astfel incat sa-si poata gasi un sot cumsecade. Se spune ca saculetii cu galbeni au aparut de nicaieri in sosetele si cizmulitele lasate in fata focului la uscat. De atunci, s-a pastrat obiceiul de a atarna ciorapei sau de a lasa o pereche de ghetute in fata usii, in asteptarea cadoului de la Mos Nicolae. Intr-o alta varianta a povestii, galbenii din saculet sunt inlocuiti cu trei bile de aur, de aici mostenindu-se traditia de a oferi portocale cu ocazia Sf. Nicolae.
O alta poveste traditionala de Mos Nicolae relateaza intamplarile a trei studenti ce calatoresc catre Atena, unde se afla universitatea. Intr-o noapte, poposesc la hanul unui om foarte rau, care ii jefuieste si apoi ii omoara, ascunzand apoi ramasitele lor trupesti. Se spune ca Sf. Nicolae calatorea pe acelasi drum si intr-o noapte a hotarat sa traga la acelasi han. In acea noapte, Sf. Nicolae a avut un vis in care ii apareau faptele oribile ale hangiului si, la trezire, l-a fortat pe acesta sa-si recunoasca crimele. Dupa ce s-a rugat vreme indelungata, Sf. Nicolae a reusit sa-i readuca la viata pe cei trei studenti.
In Franta, aceasta legenda este spusa in alta varianta, in loc de student vorbindu-se de trei copii ce se jucau si au fost rapiti de un macelar fara suflet, fiind readusi in sanul familiilor lor tot de Sf. Nicolae. Asadar, Sf. Nicolae este considerat a fi patronul si protectorul copiilor, fiind celebrat in timpul acestei sarbatori de iarna. Exista multe alte povesti in care Sf. Nicolae este infatisat si ca protector al marinarilor, intrucat a salvat prin puterea rugaciunii corabia pe care se afla in timpul unui pelerinaj catre Ierusalim. De asemenea, se spune ca el a salvat multe popoare de la foamete, salvand vietile celor acuzati pe nedrept si multe altele. El a facut multe fapte bune in secret, fara a astepta niciun fel de recompensa din partea celor pe care i-a ajutat. In Romania, Sf. Nicolae este considerat a fi un facator de miracole, iar in alte tari este privit ca fiind protectorul a diferite categorii de oameni, de la copii si studenti pana la marinari, calatori si persoane condamnate pe nedrept.
Mos Nicolae a fost si va ramane una dintre cele mai frumoase sarbatori ale copilariei, legenda lui tragandu-si radacinile, dupa cum ai vazut, in numeroase povesti despre faptele bune ale acestuia. Se spune ca tinerii si copiii sunt protejati in mod special de Sf. Nicolae, asa ca, pe langa dimensiunea spirituala a acestei sarbatori de iarna, poti retrai anumite senzatii placute din copilarie, oferindu-ti tie insati sau cuiva drag un mic cadou, precum portocalele sau dulciurile preferate.
joi, 2 decembrie 2010
La multi ani, romani! La multi ani, Romania!
1 decembrie..Alba Iulia....of doamne cat asteptam ziua asta...imi placea agitatia din oras, imbracarea acestuia in straie de sarbatoare, asteptand tacut multimea ce avea sa vina. nebunia acestei zile importante pt. noi romanii, care incepea cu celebrele coroane depuse la statuia lui Mihai Viteazu si discursul unor oameni politici veniti in vizita, continua cu cantec, joc si voie buna, in unii ani chiar si cu fastuoasele parade militare, de care mi-e asa dor acum....si se incheia cu cerul luminat de artificii pt. cateva zeci de minute.
Plecam de dimineata in oras, chiar daca afara erau minus grade....treceam printre multimea de oameni, printre tarabe, cautand turta dulce si castanele coapte, cu ajutorul carora ne incalzeam mainile reci. Ne inghetau picioarele si nasurile erau rosii , dar nu conta....traiam la maxim atmosfera de sarbatoare a tarii, a orasului nostru.
Mergeam acasa sa ne incalzim, sa luam pranzul, ne uitam la televizor, dupa care, iar plecam afara...incepea ultimul spectacol al acestei zile...artificiile...doamne ce frumoase erau, nu ne puteam lua ochii de la ele. Prin multime se auzea: uauuu, uuuaaauu, ce nebunie, ce frumos....
Cu cat am crescut mai mult, parca s-a dus din miracolul acestei zile, dar tot nu am lipsit din Alba Iulia. Chiar daca nu mai stateam toata ziua prin oras, tot am iesit dimineata si seara la artificii. Eram mandrii sa-i aratam si piticului nostru ce se intampla si cum se schimba orasul in aceasta zi si chiar sa-i explicam pe intelesul lui ce semnifica 1 decembrie pt. Romania.
Anul asta din pacate nu am putut merge acasa, asa a fost....nici vremea nu a tinut cu noi....daca in trecut ne inghetau mainile, picioarele, acum a fost mai cald, dar ploaia rece si-a lasat amprenta peste oras si tzara, nici politicienii nu ne-au onorat cu vizitele, nici paradele militare nu au mai fost, nici chiar oamenii nu au avut liber si au lucrat ca intr-o zi normala...pacat, mare pacat, caci incet-incet se pierde mult din traditie, mare pacat caci copiii nostri nu vor vedea si nu vor trai cu aceeasi emotie aceasta zi.
Noi nu am stat cu mainile in san- cum se zice, si l-am ajutat pe Marco sa faca steagul Romaniei:
iar la gradi au facut 2 lucrari pe aceasta tema:
Plecam de dimineata in oras, chiar daca afara erau minus grade....treceam printre multimea de oameni, printre tarabe, cautand turta dulce si castanele coapte, cu ajutorul carora ne incalzeam mainile reci. Ne inghetau picioarele si nasurile erau rosii , dar nu conta....traiam la maxim atmosfera de sarbatoare a tarii, a orasului nostru.
Mergeam acasa sa ne incalzim, sa luam pranzul, ne uitam la televizor, dupa care, iar plecam afara...incepea ultimul spectacol al acestei zile...artificiile...doamne ce frumoase erau, nu ne puteam lua ochii de la ele. Prin multime se auzea: uauuu, uuuaaauu, ce nebunie, ce frumos....
Cu cat am crescut mai mult, parca s-a dus din miracolul acestei zile, dar tot nu am lipsit din Alba Iulia. Chiar daca nu mai stateam toata ziua prin oras, tot am iesit dimineata si seara la artificii. Eram mandrii sa-i aratam si piticului nostru ce se intampla si cum se schimba orasul in aceasta zi si chiar sa-i explicam pe intelesul lui ce semnifica 1 decembrie pt. Romania.
Anul asta din pacate nu am putut merge acasa, asa a fost....nici vremea nu a tinut cu noi....daca in trecut ne inghetau mainile, picioarele, acum a fost mai cald, dar ploaia rece si-a lasat amprenta peste oras si tzara, nici politicienii nu ne-au onorat cu vizitele, nici paradele militare nu au mai fost, nici chiar oamenii nu au avut liber si au lucrat ca intr-o zi normala...pacat, mare pacat, caci incet-incet se pierde mult din traditie, mare pacat caci copiii nostri nu vor vedea si nu vor trai cu aceeasi emotie aceasta zi.
Noi nu am stat cu mainile in san- cum se zice, si l-am ajutat pe Marco sa faca steagul Romaniei:
iar la gradi au facut 2 lucrari pe aceasta tema:
luni, 29 noiembrie 2010
Are mama ... 5 baieti :))
Da, nu e o gluma...chiar pot spune ca am fost mamica de 5 baietei pt. 3 ore.
Marco si-a invitat 2 colegi de grupa la el, mai merge si el la ei si prin rotatie vin si ei la noi. In loc sa venim acasa cu 3 copilasi, am venit cu 4, caci P a vazut ca-i iau pe D si M si a inceput sa planga. sa ca am rugat-o pe mamica lui P sa vina dupa mine cu masina si toata lumea a fost multumita.
Sincer, mi-era putin groaza de ce o sa fac eu cu 5 copilasi acasa, de cum se vor comporta, dar am ramas uimita cat de cuminti au putu sa fie si de ce frumos s-au jucat, chiar daca s-au format bisericutze. Oitza neagra a fost binenteles Edi, el mergea la fiecare si le strica ce construiau, le fura cate o sina sau o masinutza.
Au papat sandviciuri, cereale cu lapte si salam de biscuiti. Unii au baut ceai, altii lapte.
Sincer nu stiu cum au trecut cele 3 ore, a fost o dupa amiaza placuta, care trebuie repetata. e mai bine cu 5 decat cu 2, sau chiar cu 3- triunghiul bermudelor, cum zicea cineva.
Marco si-a invitat 2 colegi de grupa la el, mai merge si el la ei si prin rotatie vin si ei la noi. In loc sa venim acasa cu 3 copilasi, am venit cu 4, caci P a vazut ca-i iau pe D si M si a inceput sa planga. sa ca am rugat-o pe mamica lui P sa vina dupa mine cu masina si toata lumea a fost multumita.
Sincer, mi-era putin groaza de ce o sa fac eu cu 5 copilasi acasa, de cum se vor comporta, dar am ramas uimita cat de cuminti au putu sa fie si de ce frumos s-au jucat, chiar daca s-au format bisericutze. Oitza neagra a fost binenteles Edi, el mergea la fiecare si le strica ce construiau, le fura cate o sina sau o masinutza.
Sincer nu stiu cum au trecut cele 3 ore, a fost o dupa amiaza placuta, care trebuie repetata. e mai bine cu 5 decat cu 2, sau chiar cu 3- triunghiul bermudelor, cum zicea cineva.
marți, 23 noiembrie 2010
Desene dupa poezii
Marco a invatat la gradi cateva poezioare cu diferite litere din alfabet, pt. ai ajuta sa pronunte cat mai bine sunetele mai dificile.
Acasa a desenat imaginile mai reprezentative din 2 poezii. Este vorba de un sarpe si de o broasca.
Ei bine, la final a contribuit si Edi, a mototolit desenele fratelui sau. Asa ca, scuzati prezentarea.
Acasa a desenat imaginile mai reprezentative din 2 poezii. Este vorba de un sarpe si de o broasca.
Ei bine, la final a contribuit si Edi, a mototolit desenele fratelui sau. Asa ca, scuzati prezentarea.
joi, 18 noiembrie 2010
joi, 11 noiembrie 2010
Marco si creatiile lui artistice
"Ar fi cazul sa mai scri pe blog si despre Marco, nu numai despre Edi" - mda, asa mi-a zis intr-o zi sotul meu.
Si are mare dreptate, blogul l-am creat pt. amandoi copiii, insa de marco am uitat. Nu sunt eu de vina ca Edi are mai multe progrese decat fratiorul lui mai mare.
Marco a trecut prin toate astea, acum la apropae 5 anisori progreseaza mai incet, el deja stie sa vorbeasca, sa umble, sa se imbrace, sa se spele singur...ce mai...e un adevarat barbatzel!
M-am tot gandit ce as putea sa scriu despre el...si mi-a venit ideea sa-i pozez ultimele lucrari si sa i le public. sa ma mandresc cu inclinatia lui artistica.
mickey mouse
peisaj (desenat-colorat-colaj)
plansa de colorat
Edi
familia noastra
copacul toamna
Promit sa mai revin si cu alte lucrari in scurt timp.
Si are mare dreptate, blogul l-am creat pt. amandoi copiii, insa de marco am uitat. Nu sunt eu de vina ca Edi are mai multe progrese decat fratiorul lui mai mare.
Marco a trecut prin toate astea, acum la apropae 5 anisori progreseaza mai incet, el deja stie sa vorbeasca, sa umble, sa se imbrace, sa se spele singur...ce mai...e un adevarat barbatzel!
M-am tot gandit ce as putea sa scriu despre el...si mi-a venit ideea sa-i pozez ultimele lucrari si sa i le public. sa ma mandresc cu inclinatia lui artistica.
puzzle din 100 piese (l-am ajutat si noi putin de tot)
mickey mouse
peisaj (desenat-colorat-colaj)
plansa de colorat
Edi
familia noastra
copacul toamna
Promit sa mai revin si cu alte lucrari in scurt timp.
miercuri, 3 noiembrie 2010
Update: Edi la 16 luni
- 11,5 kg si 83 cm.
- 4 incisivi sus, 3 incisivi jos si 4 masele.
- cuvinte noi: ta-tai, unu-doi-tei, ade= arde, tati, baba, nana = nani, papa, Daiii = Dani, Adi, Edi
- mergem ca soldatii, se urca pe scara de la patul suprapus, noi figuri de dans,
- cantam bate vantul frunzele...Edi e cu mimica....
- scoatem si punem caciula pe cap, trage fermoarul si isi scoate hanoracul/geaca.
- 4 incisivi sus, 3 incisivi jos si 4 masele.
- cuvinte noi: ta-tai, unu-doi-tei, ade= arde, tati, baba, nana = nani, papa, Daiii = Dani, Adi, Edi
- mergem ca soldatii, se urca pe scara de la patul suprapus, noi figuri de dans,
- cantam bate vantul frunzele...Edi e cu mimica....
- scoatem si punem caciula pe cap, trage fermoarul si isi scoate hanoracul/geaca.
sâmbătă, 30 octombrie 2010
Adio tzitzi!
Cu greu m-am hotarat sa-l las pe edi o sapt. la ai mei in Alba. Vroiam cu ocazia asta sa-l si intarc...laptic nu mai prea era, copilul bea foarte bine si formula. ma saturasem in special noaptea ca tragea de mine si statea minute bune cu tzitzi in guritza ... asa de placere...eu amortind de-a binelea in aceeasi pozitie. Asa ca, cu inima franta am plecat in 24 oct. spre timisoara numai cu Marco.
Edi s-a comportat foarte bine fara noi si fara tzitzi....noaptea dormea cap coada, ziua bea de 3x laptic si avea 3-4 mese. A invatat lucruri noi, a fost mascota si distractia tuturor.
Eu am rezistat cu brio o sapt., am vazut de mine, sanii mei la fel au fost ok....doar gandul imi era la acele momente intime dintre mine si pitic....
Revederea a fost aproape de cum ma asteptam: Edi a fugit la marco si pe urma la sot. pe mine doar a 2-a zi m-a bagat in seama. Cred ca a vrut sa ma pedepseasca ca l-am lasat fara tzitzic.
Acum regret....regret ca am incheiat o etapa frumoasa si lunga, regret ca nu ma mai intalnesc niciodata cu ea....regret cand vad cum ma trage debluza si incearca sa o ridice sa caute tzitzi....regret dar asta este. Bine ca am avut laptic timp de 15 luni, pentru mine este o mare realizare, caci lui Marco i-am dat doar 4 luni.
Edi s-a comportat foarte bine fara noi si fara tzitzi....noaptea dormea cap coada, ziua bea de 3x laptic si avea 3-4 mese. A invatat lucruri noi, a fost mascota si distractia tuturor.
Eu am rezistat cu brio o sapt., am vazut de mine, sanii mei la fel au fost ok....doar gandul imi era la acele momente intime dintre mine si pitic....
Revederea a fost aproape de cum ma asteptam: Edi a fugit la marco si pe urma la sot. pe mine doar a 2-a zi m-a bagat in seama. Cred ca a vrut sa ma pedepseasca ca l-am lasat fara tzitzic.
Acum regret....regret ca am incheiat o etapa frumoasa si lunga, regret ca nu ma mai intalnesc niciodata cu ea....regret cand vad cum ma trage debluza si incearca sa o ridice sa caute tzitzi....regret dar asta este. Bine ca am avut laptic timp de 15 luni, pentru mine este o mare realizare, caci lui Marco i-am dat doar 4 luni.
miercuri, 6 octombrie 2010
1 an si 2 luni
De vorbit nu prea spunem mare lucru, deocamdata suntem la faza cu DA, orice il intreb raspunde cu DA.
Se da peste cap, mai nou incearca sa faca podul...nu stiu unde a avzut, cert este ca mi-e groaza sa nu-si rupa ceva.
Imi distruge plantele si scoate pamantul de la ele. mananca din cosul de gunoi, se spala in WC si bea apa de la bideu. O fi criza, dar nici chiar asa...
Ne da pusi si ne face draga-draga de ne topim de dragul lui, dar ne trezeste la realitate cu cate o palma zdravana....
Executa anumite comenzi:
* du-te la tati sa-ti desfaca sticla
* adu jucaria cutare
* arata unde e nasul si gura.
Camera baietilor
Am facut tocmai un drum de Budapesta...Ikea, ca sa luam patul suprapus, ca norocul l-am gasit pe ultimul....si multe alte prostioare pt. apartament si camera copiilor.
Daca s-a cumparat patul, se impune si o zugraveala noua, mai ales ca toti peretii erau pictati si scrisi.
Ne-am decis asupra nuantelor, am cumparat tot ce ne-a trebuie si la lucru cu al meu sot. Seara, cand s-a terminat de dat primul strat de lavabila...am crezut ca tampim cand am vazut cum au aparut la suprafata desenele facute cu carioca. Am lasat totul balta pana a doaua zi dimineata. Sotul nu a mers la birou, iar eu am plecat cu Edi direct la Dedemans, unde am facut cunostinta cu gletul, gletiera si smirgalul- pe care l-am si uitat acolo. S-a pus al meu sot pe treaba, iar seara era totul terminat, curatat si spalat.
Camera a iesit super, chiar frumoasa si colorata. daca ar dormi si Marco in ea ar fi minunat! Cum am luat doar o saltea si cum Edi mai plange noaptea, nu l-am dus si pe el in camera, asa ca puiul mare se simte singurel acolo si se mai prezinta in unele nopti la noi in camera, sau chiar doarme cu noi.
miercuri, 22 septembrie 2010
Vine si fetitza
Fina din Spania tocmai ne-a anuntat ca al 2-lea bb va fii o fetitza. Doamne ce m-am bucurat, ca in urmatorul moment sa incep sa plang si sa-i reprosez sotului ca el nu mi-a facut o fetitza, ca nici nu are idee cat sufar pt. acest lucru...si multe altele.
Da, sufar rau de tot ...stiu ca trebuie sa multumesc domnului pt. ce mi-a dat, ca am 2 copii sanatosi si frumosi, dar tot nu pot sa ma intreb....de ce? Trebuie sa iau viata asa cum este, cu bune, cu rele....dar...visul meu de a avea o fetitza nu se va indeplini niciodata. Sufar cand M zice ca face echipa cu baietii si eu raman singura, sufar cand ma intreaba tot Marco ca de ce nu are o surioara, caci el fetitza vroia, sa am si eu cu cine ma juca....sufar si voi suferi toata viata mea din cauza asta.
Mi-am revenit dupa vreo 2 zile si am inceput sa ma uit prin magazine dupa rochite, dresuri, pantofiori...sunt dusa rau, dar nu am salvare. De abia m-am abtinut sa nu cumpar nimic...mai este timp pana in februarie, dar sunt atatea lucrusoare frumoase....of doamne cate i-as fi luat si eu printesei mele daca mi-o dadea DD.
Da, sufar rau de tot ...stiu ca trebuie sa multumesc domnului pt. ce mi-a dat, ca am 2 copii sanatosi si frumosi, dar tot nu pot sa ma intreb....de ce? Trebuie sa iau viata asa cum este, cu bune, cu rele....dar...visul meu de a avea o fetitza nu se va indeplini niciodata. Sufar cand M zice ca face echipa cu baietii si eu raman singura, sufar cand ma intreaba tot Marco ca de ce nu are o surioara, caci el fetitza vroia, sa am si eu cu cine ma juca....sufar si voi suferi toata viata mea din cauza asta.
Mi-am revenit dupa vreo 2 zile si am inceput sa ma uit prin magazine dupa rochite, dresuri, pantofiori...sunt dusa rau, dar nu am salvare. De abia m-am abtinut sa nu cumpar nimic...mai este timp pana in februarie, dar sunt atatea lucrusoare frumoase....of doamne cate i-as fi luat si eu printesei mele daca mi-o dadea DD.
joi, 16 septembrie 2010
Dupa o pauza de cateva saptamani
Nu am mai scris de cateva saptamani...nici nu stiu ce?
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.
Edi merge bine de tot in picioare, e foarte curios...scotoceste peste tot si plimba lucrurile prin toata casa - spre disperarea mea. mananca foarte bine, a pus 800 gr in 3 sapt., a recuperat ce-a pierdut cu entero de la mare si a mai pus si in plus. Slava domnului nu am treaba cu el, nu e sclifosit ca frate-su' si ma-sa' la acest capitol.
Are o maselutza iesita si inca 2 in curs...doar niste colturi. se simte sub gingie cea de-a 4...sa vedem cand va rasari.
Marco e ok, a inceput gradi, inotul....totul isi urmeaza fagasul normal.
Eu? noi? suntem bine ... am fost 2 zile in Ungaria sa le luam paturi suprapuse copiilor, asa ca sapt. asta am fost in plina actiune de amenajarea camerei. Si cum carioca nu a iesit asa usor de pe perete, s-a specializat al meu sot si in trasul gletului, iar eu in cumpararea produselor pt. zugravit.
Marco doarme la el in camera, e super incantat de noul pat...de la etaj....si nu ne mai surprinde cu vizitele nocturne...cum facea din patul masina.
Edi e inca o bariera intre mami si tati, sta lipit de tzitzi al lui, nu cumva sa-l piarda. Sunt nopti in care nu se trezeste si nopti in care plange si se linisteste doar cu laptic direct din sursa. Tati il calmeaza daca se plimba cu el in brate, dar mami e mai comoda si-i baga tzitzi in guritza si a rezolvat rapid problema.
Ma tot pregatesc pshic pt. intarcat si tot eu vin cu contra argumente, de zici ca cineva sta cu pistolul la tampla mea si imi porunceste sa termin cu alaptatul.
Stiu ca nu se satura cu lapticul meu, este mai mult un moft si un calmant pt. el, dar asta ma face pe mine sa ma simt bine...e o frumoasa legatura intre noi...pe care nu sunt pregatita sa o rup. Sincer, nu credeam ca ajung sa gandesc asa ... pe Marco l-am alaptat 4 luni si de abia asteptam sa termin, era un cosmar. Ori eu m-am maturizat, ori acest copil mi-a dat peste cap toate ideile si conceptiile mele de pana acum....sau poate ca e ultimul si nu vreau sa pierd nicio clipa. Deja tanjesc dupa el ca bebe, oamne ce repede trece timpul asta...si din pacate e ireversibil.
marți, 31 august 2010
Marco si perlutele lui
Desi are 4 ani si 8 luni, copilul meu a inceput sa formeze cuvinte noi si sa le inverseze pe cele deja cunoscute.
Am zis sa le scriu aici, ca sunt tare haioase si nu as vrea sa le uitam:
- ciuperci otravitoare = ciuperci care curenteaza
- cal vatiz = cal iute, rapid
- fusoci = sufoci.
- in curand voi INDEPLINI 5 ani.
- tunsarie = frizerie
si lista sunt sigura ca va mai continua.....
Am zis sa le scriu aici, ca sunt tare haioase si nu as vrea sa le uitam:
- ciuperci otravitoare = ciuperci care curenteaza
- cal vatiz = cal iute, rapid
- fusoci = sufoci.
- in curand voi INDEPLINI 5 ani.
- tunsarie = frizerie
si lista sunt sigura ca va mai continua.....
joi, 26 august 2010
De-ale mersului...
In 15 august Edi a facut primii pasi singurel. In fiecare zi mergea cate putin, sau deloc- depinde ce toane avea domnul.
10 zile mai tarziu, pe 25 si-a dat drumul singurel....si merge prin toata casa, chiar cu viteza, de stau cu teama ca nu se opreste.
10 zile mai tarziu, pe 25 si-a dat drumul singurel....si merge prin toata casa, chiar cu viteza, de stau cu teama ca nu se opreste.
marți, 17 august 2010
Edi si noile progrese
Nu am mai scris de mult despre pitic, parca nu mai facea nimic interesant.
Ei bine a inceput...si parca asa de repede se desfasoara totul, incat cu siguranta voi omite unele din "marile" lui realizari.
- isi duce mana la ureche si zice "ALO", doar asa face mami a lui.
- si pune sapca lui Marco in cap, ochelarii lui tat-su' sau a alcuiva la ochi, numai pe ai lui nu-i vrea.
- cand mananca vrea si el o furculita, lingura cu care se chinuie sa ia din farfurie si sa-si bage in guritza. De fiecare data nu mai e nimic in tacam pana ajunge la guritza lui, dar conteaza ca se chinuie puiul mic.
- noi cuvinte: alo, nenea, dada= Marco.
- se urca/coboara din pat, de pe canapea, se urca pe mobila, dar nu mai coboara. la fel face si pe scari....
- pune si scoate capacul de la stcla de lapte.
- a iesit si dintisorul din stanga sus, (la mare s-a intamplat evenimentul).
- 15 august primii 6 pasi singurel. pana acum a mai avut 2 tentative dar de 2-3 pasi.
Cu mine nu vrea sa mearga, asa ca in fiecare seara cand ajunge sotul acasa se ocupa de pitic, si tare le place amandurora. Eu cu Marco stam pe margine si aplaudam. data urmatoare iau si camera sa imortalizam momentul printr-un filmulet.
Ei bine a inceput...si parca asa de repede se desfasoara totul, incat cu siguranta voi omite unele din "marile" lui realizari.
- isi duce mana la ureche si zice "ALO", doar asa face mami a lui.
- si pune sapca lui Marco in cap, ochelarii lui tat-su' sau a alcuiva la ochi, numai pe ai lui nu-i vrea.
- cand mananca vrea si el o furculita, lingura cu care se chinuie sa ia din farfurie si sa-si bage in guritza. De fiecare data nu mai e nimic in tacam pana ajunge la guritza lui, dar conteaza ca se chinuie puiul mic.
- noi cuvinte: alo, nenea, dada= Marco.
- se urca/coboara din pat, de pe canapea, se urca pe mobila, dar nu mai coboara. la fel face si pe scari....
- pune si scoate capacul de la stcla de lapte.
- a iesit si dintisorul din stanga sus, (la mare s-a intamplat evenimentul).
- 15 august primii 6 pasi singurel. pana acum a mai avut 2 tentative dar de 2-3 pasi.
Cu mine nu vrea sa mearga, asa ca in fiecare seara cand ajunge sotul acasa se ocupa de pitic, si tare le place amandurora. Eu cu Marco stam pe margine si aplaudam. data urmatoare iau si camera sa imortalizam momentul printr-un filmulet.
Marea neagra
Ne-am riscat...daca toti prietenii nostri au vrut la marea neagra, hop si noi. Am gasit un complex dragut in Eforie, parerile negative le-am gasit dupa ce am achitat sejurul. asta e...cu D-zeu inainte. Drumul lung dar cu popasuri dese a fost ok. De la Timisoara ne-am oprit in Alba de unde am plecat a 2-a zi cu restul trupei. Ne-am oprit la Moeciu, am papat la Cheile Gradistei, iar a 2-a zi cu calm am pornit spre Pitesti de unde am intrat pe autostrada. Nu se putea sa decurga totul bine, asa ca am mers bara in bara pe centura Bucurestiului. vreo 2 ore am crezut ca tampim....copiii nu mai aveau rabdare...au ajuns in fata la volan de unde cu greu i-am pus in scaunele. Cum am intrat pe autostrada Soarelui a fost ok. In 3 ore eram deja in Constanta...simteam mirosul marii. Am ajuns relativ bine la complex....acolo surpriza...nu aveau 5 camere alaturate, nu aveau nici la parter cum cerusem. Ok...dam ceva la
receptie si ni se promite ca a 2-a zi vom schimba camerele, macar noi si nashii nostri, care eram cu cate 2 copii. Camerele mici de ot, curate, dar cu miros naspa...citisem pe site-uri cauza...doamnele de serviciu spalau pe jos cu o apa neagra...cred ca nu schimbau apa cu care spalau aleile dis de dimineata. In prima seara am ramas in mana cu suportul de prosoape. degeaba am sperat eu ca il vor pune cat suntem acolo, ca nu am reusit. deja ma cunosterau toti de la receptie....camerele nu le-am mai schimbat caci nu aveau. am prins o perioada naspa, super aglomeratie si pt. ce? mai bine stateam la o pensiune cu jumate din bani si mai aproape de malul marii. Faceam cam 20 min. pe jos...Edi in carucior, Marco maraia ca-l dor picioarele de cum ieseam din complex. Era tragedie la intoarcerea de pe plaja. Marea in primele zile a fost curata, pe urma am dat de algele pe care le ridicam de pe fundul marii. Nisipul frumos si fin de tot, pacat ca rasareau mucuri de tigara si coji de seminte din el. Nu stiu unde poate duce nesimtirea romanului, in loc sa duca gunoaiele in pubele de pe plaja, le aruncau langa sezlonguri. Plaja e ingusta rau, am fost atentionata d eprietene. Al meu sot a facut muschi la cat a urcat/coborat scarile cu caruciorul si cu Edi in el. Marco si bagajele erau in grija mea. In primele zile totul ok, copii cuminti, mancaciosi, erau inebuniti dupa apa....pana a dat un virus pacatos in Edi si in fiecare zi a cazut cate unul la datorie. Edi a fost cel mai rau....mi-a vomat toata noaptea de 6 ori. Cu o mica atentie la cameriste, mi s-au schimbat zilnic asternuturile, prosoapele si le-am cerut sa nu mai spele pe jos. 
Mi-am dezinfectat eu baia si o spalam in fiecare seara cu dushul. A 2-a zi a inceput Marco, care dupa 2 randuri de varsat a fost ca nou. Dimineata eram eu cu probleme. am bolit toata ziua, am fost cu Edi la policlinica din Eforie de i-a facut un No-spa si metroclopramid. doar asa i -sa oprit voma. Scaunul, nici acum dupa 10 zile nu i l-am reglat. Pediatra imi zice sa renunt cu totul la lapte, eu nu ma incumet sa-l intarc inca si uite asa ma lupt zilnic cu luarea unei decizii. La intoarcere am inoptat la predeal la un super hotel cu o super camera spatioasa. De acolo am plecat spre Alba unde am ramas pana la sfarsitul saptamanii. Am avut 2 vacante la mare anul asta, dar cu amandoua am dat gres. Sper ca la anul sa fim mult mai precauti si sa nu mai fim dusi de val, caci la cati bani am stricat, puteam lejer sa mergem in Antalya- unde cu siguranta era o vacanta reusita.
receptie si ni se promite ca a 2-a zi vom schimba camerele, macar noi si nashii nostri, care eram cu cate 2 copii. Camerele mici de ot, curate, dar cu miros naspa...citisem pe site-uri cauza...doamnele de serviciu spalau pe jos cu o apa neagra...cred ca nu schimbau apa cu care spalau aleile dis de dimineata. In prima seara am ramas in mana cu suportul de prosoape. degeaba am sperat eu ca il vor pune cat suntem acolo, ca nu am reusit. deja ma cunosterau toti de la receptie....camerele nu le-am mai schimbat caci nu aveau. am prins o perioada naspa, super aglomeratie si pt. ce? mai bine stateam la o pensiune cu jumate din bani si mai aproape de malul marii. Faceam cam 20 min. pe jos...Edi in carucior, Marco maraia ca-l dor picioarele de cum ieseam din complex. Era tragedie la intoarcerea de pe plaja. Marea in primele zile a fost curata, pe urma am dat de algele pe care le ridicam de pe fundul marii. Nisipul frumos si fin de tot, pacat ca rasareau mucuri de tigara si coji de seminte din el. Nu stiu unde poate duce nesimtirea romanului, in loc sa duca gunoaiele in pubele de pe plaja, le aruncau langa sezlonguri. Plaja e ingusta rau, am fost atentionata d eprietene. Al meu sot a facut muschi la cat a urcat/coborat scarile cu caruciorul si cu Edi in el. Marco si bagajele erau in grija mea. In primele zile totul ok, copii cuminti, mancaciosi, erau inebuniti dupa apa....pana a dat un virus pacatos in Edi si in fiecare zi a cazut cate unul la datorie. Edi a fost cel mai rau....mi-a vomat toata noaptea de 6 ori. Cu o mica atentie la cameriste, mi s-au schimbat zilnic asternuturile, prosoapele si le-am cerut sa nu mai spele pe jos. 
Mi-am dezinfectat eu baia si o spalam in fiecare seara cu dushul. A 2-a zi a inceput Marco, care dupa 2 randuri de varsat a fost ca nou. Dimineata eram eu cu probleme. am bolit toata ziua, am fost cu Edi la policlinica din Eforie de i-a facut un No-spa si metroclopramid. doar asa i -sa oprit voma. Scaunul, nici acum dupa 10 zile nu i l-am reglat. Pediatra imi zice sa renunt cu totul la lapte, eu nu ma incumet sa-l intarc inca si uite asa ma lupt zilnic cu luarea unei decizii. La intoarcere am inoptat la predeal la un super hotel cu o super camera spatioasa. De acolo am plecat spre Alba unde am ramas pana la sfarsitul saptamanii. Am avut 2 vacante la mare anul asta, dar cu amandoua am dat gres. Sper ca la anul sa fim mult mai precauti si sa nu mai fim dusi de val, caci la cati bani am stricat, puteam lejer sa mergem in Antalya- unde cu siguranta era o vacanta reusita.
vineri, 30 iulie 2010
Fericire maxima!
Povestea incepe cand Edi avea 2 luni si a fost diagnosticat cu otita. Dupa ce mi-a plans o noapte intreaga, a 2-a zi sunt intrebata de dr. de fam., ca nu stiu ca are otita? pai de unde? nu am avut probleme cu cel mare, habar n-aveam cum se manifesta. Eu ma invinovateam ca am mancat galuste cu prune si pe pitic il doare burtica.
L-am tratat homeopat, cat si alopat la cel mai bun ORL-ist. Exudate peste exudate, antibiotice dupa antibiograma si streptococul se incapatana sa plece.
De vreo 6 sapt. am inceput sa-i facem un vaccin homeopat pneumococcinum D200, la recomandarea pediatrei. Tocmai avea 10 filoe aduse din Germania, la noi nu se gasesc.
Dupa 5 vaccinuri, streptococul era inca prezent doar ca a devenit mult mai sensibil la antibiotice. Am mai facut 2 si pe urma am plecat in Alba. Cand in sf. am convins-o pe cumnata sa-l intepe, Edi face febra mare...amanam tot, venim in Timisoara la consult. Pojar! Pediatra ne spoune mandra ca asta e o reactie si ca nu mai avem streptococul caci astia 2 nu supravietuiesc impreuna.
Miercuri i-am facut exudatul nazal lui Edi. Eram curioasa daca am scapat de streptococul pneumococcic sau nu.
Acum 20 minute am deschis mail-ul si aveam rezultatul de la laborator. Cu mana tremuranda am deschis mail-ul...imi era si groaza sa citesc rezultatul...parca si vedeam Streptococcus pneumoniae. Dupa 9 luni de la aflarea existentei lui, 3 fisuri de timpan si 2 otite medii....am invins. Streptococul a disparut si multumesc pe aceasta cale bunei noastre pediatre Anca Malai. Toata stima pt. aceasta doctorita, care isi merita renumele pe care il are in Timisoara!
Puiul meu a scapat de aceasta bacterie urata, slava domnului!
L-am tratat homeopat, cat si alopat la cel mai bun ORL-ist. Exudate peste exudate, antibiotice dupa antibiograma si streptococul se incapatana sa plece.
De vreo 6 sapt. am inceput sa-i facem un vaccin homeopat pneumococcinum D200, la recomandarea pediatrei. Tocmai avea 10 filoe aduse din Germania, la noi nu se gasesc.
Dupa 5 vaccinuri, streptococul era inca prezent doar ca a devenit mult mai sensibil la antibiotice. Am mai facut 2 si pe urma am plecat in Alba. Cand in sf. am convins-o pe cumnata sa-l intepe, Edi face febra mare...amanam tot, venim in Timisoara la consult. Pojar! Pediatra ne spoune mandra ca asta e o reactie si ca nu mai avem streptococul caci astia 2 nu supravietuiesc impreuna.
Miercuri i-am facut exudatul nazal lui Edi. Eram curioasa daca am scapat de streptococul pneumococcic sau nu.
Acum 20 minute am deschis mail-ul si aveam rezultatul de la laborator. Cu mana tremuranda am deschis mail-ul...imi era si groaza sa citesc rezultatul...parca si vedeam Streptococcus pneumoniae. Dupa 9 luni de la aflarea existentei lui, 3 fisuri de timpan si 2 otite medii....am invins. Streptococul a disparut si multumesc pe aceasta cale bunei noastre pediatre Anca Malai. Toata stima pt. aceasta doctorita, care isi merita renumele pe care il are in Timisoara!
Puiul meu a scapat de aceasta bacterie urata, slava domnului!
vineri, 23 iulie 2010
Dupa 10 zile de relax...o sapt. nebuna-nebuna-nebuna
Mda....acum cand scriu aceste randuri imi vine sa rad....sau sa plang...nu stiu, dar puiul asta mic al nostru ne tine mereu in priza.
Am fost in Alba 10 zile, totul frumos...bunicii cu copiii, soare, apa, parinti singurei....asta e viata la care noi putem doar sa visam....daca nu ne mutam curand in Alba. Pentru noi luxul cel mai mare esta sa avem putin timp si pt. noi, sa nu fim non stop cu copiii, sa ne vedem putin si de viata noastra...caci mai trebuie din cand in cand.
Toate astea le-am avut cat am stat acasa la parinti, dar timpul a trecut si a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Timisoara.
Edi de duminica a fost cu febra mare...prima data de cand il am. Am zis ca a facut insolatie de la statul in piscina, mai ales ca l-a prins soarele si pe spate...iar eu...cu capul in nori...am uitat sa-l dau cu protectie si sa-i pun sapca pe cap.
Febra scadea putin de tot dupa administrarea antitermicelor, iar noaptea ajungea si la 40. Asa ca am recusr la novocalmin. Nu a mai vrut nici sa pape, doar tzitzi si formula...era marait si numai pe mine ma vroia.
Luni am venit in Timisoara....febra a facut iar noaptea....maarti eram la pediatra lui...AMIGDALITA ACUTA, fu diagnosticul. Am scapat de antibiotic din cauza ca am facut vaccinul pt. streptococul pneumococcic, care ne bantuie de la 2 luni.
Avea niste bubitze pe el, dr. zice ca de la caldura.
Miercuri mergem sa-i vada gatul...era spre bine, dar avea febra pana in 38 si bubite mai multe....de la caldura si febra.
Joi mergem si cu Marco la consult si se uita si la Edi care era patat pe fata si pe corp. Gatul ok, dar acum...e POJAR. am inceput sa radem...sincer de cand a facut febra ne gandisem la insolatie, otita, rosu in gat...ca sa ajungem la aceasta boala a copilariei.
Febra nu mai are, gatul nu e rosu, a inceput sa pape, nu mai e asa apatic, mamaos inca este...spre disperarea mea. Nimic nu pot face in casa...doar cu el in brate, sau il plimb cu masinutza, in timp ce mai fac una alta.
Greu...foarte greu.
Acum asteptam sa vedem cine va fii urmatoarea victima a pojarului. sper sa se opreasca aici, caci in 2 august mergem si la mare si nu as vrea sa mergem bolnavi si sa mai contaminam si pe altii.
Am fost in Alba 10 zile, totul frumos...bunicii cu copiii, soare, apa, parinti singurei....asta e viata la care noi putem doar sa visam....daca nu ne mutam curand in Alba. Pentru noi luxul cel mai mare esta sa avem putin timp si pt. noi, sa nu fim non stop cu copiii, sa ne vedem putin si de viata noastra...caci mai trebuie din cand in cand.
Toate astea le-am avut cat am stat acasa la parinti, dar timpul a trecut si a trebuit sa revenim cu picioarele pe pamant, mai exact in Timisoara.
Edi de duminica a fost cu febra mare...prima data de cand il am. Am zis ca a facut insolatie de la statul in piscina, mai ales ca l-a prins soarele si pe spate...iar eu...cu capul in nori...am uitat sa-l dau cu protectie si sa-i pun sapca pe cap.
Febra scadea putin de tot dupa administrarea antitermicelor, iar noaptea ajungea si la 40. Asa ca am recusr la novocalmin. Nu a mai vrut nici sa pape, doar tzitzi si formula...era marait si numai pe mine ma vroia.
Luni am venit in Timisoara....febra a facut iar noaptea....maarti eram la pediatra lui...AMIGDALITA ACUTA, fu diagnosticul. Am scapat de antibiotic din cauza ca am facut vaccinul pt. streptococul pneumococcic, care ne bantuie de la 2 luni.
Avea niste bubitze pe el, dr. zice ca de la caldura.
Miercuri mergem sa-i vada gatul...era spre bine, dar avea febra pana in 38 si bubite mai multe....de la caldura si febra.
Joi mergem si cu Marco la consult si se uita si la Edi care era patat pe fata si pe corp. Gatul ok, dar acum...e POJAR. am inceput sa radem...sincer de cand a facut febra ne gandisem la insolatie, otita, rosu in gat...ca sa ajungem la aceasta boala a copilariei.
Febra nu mai are, gatul nu e rosu, a inceput sa pape, nu mai e asa apatic, mamaos inca este...spre disperarea mea. Nimic nu pot face in casa...doar cu el in brate, sau il plimb cu masinutza, in timp ce mai fac una alta.
Greu...foarte greu.
Acum asteptam sa vedem cine va fii urmatoarea victima a pojarului. sper sa se opreasca aici, caci in 2 august mergem si la mare si nu as vrea sa mergem bolnavi si sa mai contaminam si pe altii.
joi, 22 iulie 2010
Cum creste o gogoasha: 9-12 luni!
Sunt putin in urma cu aceasta postare...dar cum am fost plecati, nu am reusit sa ma adun si sa scriu ce a facut goasha, ce ne-a mai iesit, progrese si alte nebunii din ultimele luni a primului an de viata.
Prin 10 aprilie a pocnit al cincilea dintisor, de sus dreapta. Tot procesul pana la iesire a durat vreo 2 saptamani. doamne greu mai ies dintisorii gogoashei mele.
In 8 mai am plecat in Egipt, Edi a luat prima data contactul cu nisipul, apa sarata si piscina publica.
Totul a decurs normal, copilul simtitndu-se ca si acasa. Aveam scandal cand il scoteam din apa....doar e rac prin nastere...asta e mediul lui preferat.
la 10 luni jumatate, prin 15 mai s-a pornit prima data in 4 labe. Frate-su' la varsta asta a facut primii pasi singurel, Edi...mai domol din fire....a mers in 4 labe, nu 2.
De atunci exploreaza tot apartamentul, locul special pt. el este baia...a descoperit bideul si se joaca minute in sir cu apa. dupa cateva zile s-a intors in partea dreapta si a descoperit wc-ul....daca nu ar fi capacul jos tot timpul, si-ar baga si acolo manutzele. Ne-a scapat de cateva ori si l-am prins cum facea pleosc...in apa din wc. Dupa alte cateva zile, s-a uitat mai la dreapta wc-ului si a descoperit peria...moment in care am inchis usa baii si nu mai are acces acolo decat supravegheat.
De vorbit nu vorbim prea multe, aceleasi: haide, tai, pa, mama, tata si mai nou un da-da cand il vede pe frate-su'.
Ne cataram pe mobila din living si de acolo venim in cap. Urcam si scarile de la terasa si din casa cumnata-mi...feresca sfantul cum le-ar cobora, daca n-am fi in preajma lui.
in 3 iulie l-am sarbatorit cu un mic party in acasa. A invatat sa bata 2-2, de fapt cu acest batut diun palme a inceput ziua de 3 iulie.
Mananca foarte bine si de toate, e un mic pofticios. Are tendinta de a lua linguritza si de a papa singurel.
La 1 anisor avem 10,2 kg si 80 cm.
Prin 10 aprilie a pocnit al cincilea dintisor, de sus dreapta. Tot procesul pana la iesire a durat vreo 2 saptamani. doamne greu mai ies dintisorii gogoashei mele.
In 8 mai am plecat in Egipt, Edi a luat prima data contactul cu nisipul, apa sarata si piscina publica.
Totul a decurs normal, copilul simtitndu-se ca si acasa. Aveam scandal cand il scoteam din apa....doar e rac prin nastere...asta e mediul lui preferat.
la 10 luni jumatate, prin 15 mai s-a pornit prima data in 4 labe. Frate-su' la varsta asta a facut primii pasi singurel, Edi...mai domol din fire....a mers in 4 labe, nu 2.
De atunci exploreaza tot apartamentul, locul special pt. el este baia...a descoperit bideul si se joaca minute in sir cu apa. dupa cateva zile s-a intors in partea dreapta si a descoperit wc-ul....daca nu ar fi capacul jos tot timpul, si-ar baga si acolo manutzele. Ne-a scapat de cateva ori si l-am prins cum facea pleosc...in apa din wc. Dupa alte cateva zile, s-a uitat mai la dreapta wc-ului si a descoperit peria...moment in care am inchis usa baii si nu mai are acces acolo decat supravegheat.
De vorbit nu vorbim prea multe, aceleasi: haide, tai, pa, mama, tata si mai nou un da-da cand il vede pe frate-su'.
Ne cataram pe mobila din living si de acolo venim in cap. Urcam si scarile de la terasa si din casa cumnata-mi...feresca sfantul cum le-ar cobora, daca n-am fi in preajma lui.
in 3 iulie l-am sarbatorit cu un mic party in acasa. A invatat sa bata 2-2, de fapt cu acest batut diun palme a inceput ziua de 3 iulie.
Mananca foarte bine si de toate, e un mic pofticios. Are tendinta de a lua linguritza si de a papa singurel.
La 1 anisor avem 10,2 kg si 80 cm.
miercuri, 14 iulie 2010
Gogoasha sarbatorita de 2x
In 3 iulie am facut un mini party acasa in Timisoara cu verisoara mea si prietenul ei, nashii lui Marco cu baietelul lor. totul ok, cadouri frumoase, tort superb, bebe in extaz, mai ales cand i s-a cantat LMA si i s-a aprins lumanarica. In 10 iulie a urmat party-ul cel mare, la Alba iulia cu toate neamurile si prietenii. Cand i-am pus pe hartie si am vazut 26 adulti si 10 copii am crezut ca lesin. Pai noi mai facem un botez? dar pe cine sa excluzi? Eventual, mai erau de adaugat....dar am zis sa ne oprim aici. Am venit de joi in Alba. Vineri am cumparat carnuri, sucuri, berici, am comandat tortul si am fost la salon sa ma fac frumoasa. Vorba lui mama: a cui e ziua? a lui Edi sau a ta? Seara 
l-am lasat sa doarma la mama...parca lipsea ceva de langa mine...noaptea m-am invartit in pat de nenumarate ori, la ora 7 eram sus....cum nu e nimeni langa mine sa ma traga de bluza sa-i dau tzitzi? am sunat dupa vreo 2 ore sa vad cum e. aici, la cumnata a inceput agitatia...socrul a adus mese si scaune, noi umblam dupa paine si sa vedem piticul. Pe urma...la umflat baloane...singurul meu gand...dar dupa 23 bucati m-am lasat pagubasa. la ora 15:30 au inceput sa soseasca primii invitati. Marco dormea, Edi era la mama. copiii nashilor erau la piscina...toata lumea se agita pe 
aici...Clau facea drumuri sa aduca invitatii si pe micul sarbatorit. Ajunge si el intr-un final...dragul meu...in salopeta de blugi si cu camasutza....incerc sa-i fac cateva poze, dar el vrea la apa, asa ca la pielea goala cu el. Au venit toti, unii la un aperitiv, altii in piscina, altii dupa copii, fiecare a fost ocupat.
S-a aprins focul, s-au incins gratarele...copiilor le era foame si s-au dat pe covrigeii de pe mese. Pe urma a venbit tortuletul, in forma de ursulet, de vreo 3,5 kg cu fructe de padure si iaurt si inca unul facut de soacra, mai pt. adulti...cu ness, cacao si multa nuca. Am aprins artificii, am pus coifurile copiilor si toata lumea i-a cantat LMA...iar a fost in culmea fericirii. Chiar a papat 
cateva linguritze bune din tortuletul lui.Nasa a taiat motzul baiatului, am avut putin de furca, dar pana la urma am reusit. De pe tava, Edi a ales seringa, cheile de la Touareg si un covrigel. Am sperante la un doctor....sper sa nu fiu dezamagita.
Petrecerea s-a terminat in jurul orei 22, a fost nebunie mare, agitatie multa, dar a fost frumos si toata lumea s-a simtit bine.Primul anisor din viata gogoashei mele a fost serbat cum trebuie si cum merita un mioc omuletz cuminte.
sâmbătă, 3 iulie 2010
Mesaje de LMA pt. mica gogoasha, de la prietenele forumiste
Azi in timp ce faceam curat mi-a venit ideea sa salvez toate mesajele primite de Edisor cu ocazia implinirii primul anisor din viata lui.
Si unde altundeva era mai bine sa le adun pe toate, decat aici pe blog.
Mesaje de la mamici de zmeurici de iulie-august 2009:
NOCE: La multi ani Eduard! sa-i dea Dumnezeu sanatate, iubire, bunatate si pe parinti alaturi de tine!
CORNELIA: La multi ani fericiti Edi!
YLLA: LA MULTI ANI EDI!!!FIE CA VIATA SA-TI FIU FRUMOASA ALATURI DE PARINTI SI FRATIORUL DRAG!! SA CRESTI MARE ,SANATOS,VOIOS SI NOROCOS!!!
ULIIASI: La multi ani Edi! Sa fi sanatos, sa te bucuri de viata, parinti si fratele tau!
AYDA: La multi ani Edi! sa fii sanatos si sa te bucuri de parinti toata viata!
CORINNA: LMA Edi! sa cresti mare, sanatos, sa fii fericit si sa aduci multe bucurii parintilor!
ELENADA: LMA Edi! Sa fi norocos si sanatos in viata, sa ai parte de tot binele din lume si sa bucuri parintii toata viata ta. te pupam dulce!
ANIELAS: LMA Edishor! Sa cresti mare si voios, sa le umpli inima de bucurie parintilor tai!
RALLU: LMA Edi! Sa cresti mare, destept, frumos si sa=-ti faci maereu parintii fericiti!
PATRICIA: LMA Edi! Mami sa-ti traiasca copilashul, sa fie sanatos, vesel, frumos si norocos!
POGOS: LMA Edi! sa cresti mare si frumos si sa ai numai noroc si bucrii in viata!
ADELA: LMA Eduard!
POOH: LMA Edi!
TANIMI: Multi ani traiasca, multi ani traiasca! La multi ani! cine sa traiasca, cine sa traiasca...EDI!
THEEA: LMA Edi! sa cresti mare si sa-i bucuri pe parinti!
VALLY: LMA Edi!
MOTANA: LMA Edi!
mQQm: LMA, Edi!
Mesaje de la mamici de spiridusi de ianuarie-februarie 2006:
COSMI: LMA Edi, pui mic! sa cresti mare si sanatos si sa-i bucuri pe cei dragi!
T_IOANA: Gio, sa va fie baiatul sanatos si fericit si sa va aduca multa bucurie si satisfactii alaturi de fratiorul lui
! La multi ani Edilin frumos si scump, esti deja ditamai baietelul
MARAKI: Giova la multi ani Edilinului, sanatos sa fie mereu, mult noroc si impliniri pe toate planurile
DIA_TM: LA MULTI ANI Edi!!!!
(Giova, daca tot erai in travaliu pana dupa 12 inseamna ca scriu la fix, acum chiar a trecut deja 1 ani intreg de cand ti-a venit feciorul pe lume!).
TOANCA: Giova, sa-ti traiasca gogosica
MIHA78: LA MULTI ANI EDI!!GIOVA sa va traiasca baiatul sa fie sanatos si fericit!
BEE: Edi, La Multi ANI! Giova, sa-ti traiasca mancatorul de nisip!
MONICA70: La multi ani lui Edi care implineste azi un an !
Teolinda: La multi ani pentru frumosu Edy! sa va traiasca si sa fiti fericiti!
Si unde altundeva era mai bine sa le adun pe toate, decat aici pe blog.
Mesaje de la mamici de zmeurici de iulie-august 2009:
NOCE: La multi ani Eduard! sa-i dea Dumnezeu sanatate, iubire, bunatate si pe parinti alaturi de tine!
CORNELIA: La multi ani fericiti Edi!
YLLA: LA MULTI ANI EDI!!!FIE CA VIATA SA-TI FIU FRUMOASA ALATURI DE PARINTI SI FRATIORUL DRAG!! SA CRESTI MARE ,SANATOS,VOIOS SI NOROCOS!!!
ULIIASI: La multi ani Edi! Sa fi sanatos, sa te bucuri de viata, parinti si fratele tau!
AYDA: La multi ani Edi! sa fii sanatos si sa te bucuri de parinti toata viata!
CORINNA: LMA Edi! sa cresti mare, sanatos, sa fii fericit si sa aduci multe bucurii parintilor!
ELENADA: LMA Edi! Sa fi norocos si sanatos in viata, sa ai parte de tot binele din lume si sa bucuri parintii toata viata ta. te pupam dulce!
ANIELAS: LMA Edishor! Sa cresti mare si voios, sa le umpli inima de bucurie parintilor tai!
RALLU: LMA Edi! Sa cresti mare, destept, frumos si sa=-ti faci maereu parintii fericiti!
PATRICIA: LMA Edi! Mami sa-ti traiasca copilashul, sa fie sanatos, vesel, frumos si norocos!
POGOS: LMA Edi! sa cresti mare si frumos si sa ai numai noroc si bucrii in viata!
ADELA: LMA Eduard!
POOH: LMA Edi!
TANIMI: Multi ani traiasca, multi ani traiasca! La multi ani! cine sa traiasca, cine sa traiasca...EDI!
THEEA: LMA Edi! sa cresti mare si sa-i bucuri pe parinti!
VALLY: LMA Edi!
MOTANA: LMA Edi!
mQQm: LMA, Edi!
Mesaje de la mamici de spiridusi de ianuarie-februarie 2006:
COSMI: LMA Edi, pui mic! sa cresti mare si sanatos si sa-i bucuri pe cei dragi!
T_IOANA: Gio, sa va fie baiatul sanatos si fericit si sa va aduca multa bucurie si satisfactii alaturi de fratiorul lui
! La multi ani Edilin frumos si scump, esti deja ditamai baietelulMARAKI: Giova la multi ani Edilinului, sanatos sa fie mereu, mult noroc si impliniri pe toate planurile
DIA_TM: LA MULTI ANI Edi!!!!
(Giova, daca tot erai in travaliu pana dupa 12 inseamna ca scriu la fix, acum chiar a trecut deja 1 ani intreg de cand ti-a venit feciorul pe lume!).
TOANCA: Giova, sa-ti traiasca gogosica
MIHA78: LA MULTI ANI EDI!!GIOVA sa va traiasca baiatul sa fie sanatos si fericit!
BEE: Edi, La Multi ANI! Giova, sa-ti traiasca mancatorul de nisip!
MONICA70: La multi ani lui Edi care implineste azi un an !
Teolinda: La multi ani pentru frumosu Edy! sa va traiasca si sa fiti fericiti!
vineri, 2 iulie 2010
La multi ani gogoasha mica!
Ma tot gandesc cum si cand a trecut un an de la venirea lui Edi pe lume. Nu ne vine sa credem ca nu mai avem un bebelush, ci un mic omulet in devenire. De ieri am inceput sa citesc pe forumul pe care activez, ce faceam acum 1 an. Citeam si plangeam...cine se gandea ca in 1 iulie 2009 la ora 15:30 se rupe apa? cine se gandea ca voi naste fara doctorelul meu? cine se gandea ca bb Edi va veni pe lume mai repede cu 3 sapt., cu aproape 3 kg si 50 cm? Nimeni.....toata lumea se astepta sa fac ditamai bebeloiul, dupa burta enorma pe care o aveam. Vorba soacra-mi....prima data apare burta, pe urma Ioana. Si uite ca toti ne-am inselat, Edi ne-a dat totul peste cap si a venit pe lume cand a vrut el. Degeaba asteptam eu sa fac un leu, el a vrut sa fie semn de apa, un racusoor sensibil, incapatanat si istet....asta este puiul meu, care azi la 12:15 a implinit un anisor. La multi ani pui mic! sa fii sanatos si norocos toata viata ta, alaturi de fratiorul tau care te iubeste nespus de mult! Mami si tati te iubesc nespus de mult si suntem cei mai norocosi parinti cu asa baieti!
luni, 7 iunie 2010
O duminica de groaza
De sambata seara, de la intoarcerea din parc, Marco ardea. 39 arata termometrul. I-am dat antitermice, dar febra nu a scazut decat la ora 3 noaptea dupa ce i-am pus un supozitor novocalmin.
Ziua de duminica incepuse din nou cu febra, 38,5 , dar nu vroia sa scada de nicun fel.
Am plecat la urgente, vreo 5 copilasi in fata noastra. Dupa 10 min. iese o asist. si ne zice ca d-na dr. e la un caz grav pe ATI si nu se stie cand revine. Iau copilul de mana si plecam spre masina. I se face pofta de Mc, asa ca mergem la unul unde e si loc de joaca.
Febra scade ca prin farmec, Marco se joaca pe acolo, mananca Mc'Nuggets-urile si bea apa.
revenim acasa, febra creste si nu scade dupa 3 ore de la Nurofen. se trezesc copiii si iar plecam la urgente. Alte 4 persoane in fata, eu stau cu el la rand, sotul cu Edi prin curtea spitalului.
Dupa vreo 40 min. intram, ii pune o asist. termometrul...38 febra. Vine d-na dr. se uita in gat...e rosu, il controleaza la burtica...marco...auuu-auuu. Este total nedumerita...Marco ia antibiotic pt. un abces dentar de aproape 3 zile, e unul cu spectru larg....de ce febra asa mare?
Cere rapid o hemoleucograma si un ex, de urina. daca urina am dat-o rapid si fara comentarii, montarea branulei si luarea de sange s-a lasat cu plansete.
Pana veneau rezultatele, ne-au dus intr-un salon, unde trebuia sa stea cu perfuzie de clorura de sodiu pt. hidratare. I-a facut si o injectie cu algocalmin sa scada febra mai repede.
"Avionul" montat la manutza il durea, vroia sa-l scoatem...dar nu puteam pana nu se terminau cele 150 ml de perfuzie.
Il sunam pe tati, ii zic sa vina sa facem rocada, marco il vroia pe el. Facem schimbul...merg cu Edi in curtea spitalului si-i dau borcansul sa pape. Era trecut de ora 19 si el nu mai papase nimic de 5 ore.
Se termina prima seringa de 50 ml si Marco ma vrea iar pe mine. Schimbam copiii, ajung la puiul meu bolnav si ii citesc din Cartea Junglei. Incerc sa-l tin ocupat cat mai mult...sa nu-si aminteasca de branula de la mana, caci iar incepe sa planga.
In salon mai vin 2 pacienti cu perfuzie si febra mare.
Terminam si seringa nr2, pune pe ultima. se termina si aceasta...febra a scazut doar cu 2 liniute. Imi vine sa mor...chiar nu vreau sa ma internez cu el in spital.
Marco imi cere un hot-dog...uauuuu...copilul meui se simte mai bine de vrea asa ceva. Il sun pe sot sa mearga sa-i cumpere.
Intre timp ne trimit la chirurgie....dr. il suspecteaza de o apendicita, eu ma rog sa nu fie una ca asta...e prea mic pt. o interventie si anestezie generala.
Mergem la chirurgie.. facem 13-14 si acolo...parca toti se misca in reluare...era deja ora 20:30...tati vine cu hot-dogul din care Marco ia 2 guritze dupa care cere biscuiti.
Intram in cabinet...il pun pe masa aia...un dr. mai negrut incepe sa-l apese la burtica...ba il doare intr-o parte, ba nu-l mai doare. ba il doare la coaste, ba mai jos....
Completeza ceva in mormanul de hartii si ne trimite inapoi la urgente.
Predam hartiile si vine o asist. draguta si imi zice ca trebuie sa ma internez cu el pana maine cand va merge iar la chirurgie la control. Refuz internarea, semnez pt. asta si ii scoate puiul branula.
Imi zice si ea ca am luat o decizie buna si plecam spre masina. E trecut de ora 21...Marco e obosit, Edi e marait, eu sunt pierduta ..... dupa 4 ore de stat la urgente mergem toti spre casa.
Acasa i-a mers burtica, febra nu a mai facut nici peste noapte, nici acum in dimineata de luni.
E moale, nu vrea sa pape nimic, macar bea ceai.
Dr. il suspectau de o apendicita, eu totusi inclin sa cred ca a facut o enteroviroza...doar el e mare amator de asa ceva, si cum da caldura...hop si Marco cu diaree si durere de burtica.
Ziua de duminica incepuse din nou cu febra, 38,5 , dar nu vroia sa scada de nicun fel.
Am plecat la urgente, vreo 5 copilasi in fata noastra. Dupa 10 min. iese o asist. si ne zice ca d-na dr. e la un caz grav pe ATI si nu se stie cand revine. Iau copilul de mana si plecam spre masina. I se face pofta de Mc, asa ca mergem la unul unde e si loc de joaca.
Febra scade ca prin farmec, Marco se joaca pe acolo, mananca Mc'Nuggets-urile si bea apa.
revenim acasa, febra creste si nu scade dupa 3 ore de la Nurofen. se trezesc copiii si iar plecam la urgente. Alte 4 persoane in fata, eu stau cu el la rand, sotul cu Edi prin curtea spitalului.
Dupa vreo 40 min. intram, ii pune o asist. termometrul...38 febra. Vine d-na dr. se uita in gat...e rosu, il controleaza la burtica...marco...auuu-auuu. Este total nedumerita...Marco ia antibiotic pt. un abces dentar de aproape 3 zile, e unul cu spectru larg....de ce febra asa mare?
Cere rapid o hemoleucograma si un ex, de urina. daca urina am dat-o rapid si fara comentarii, montarea branulei si luarea de sange s-a lasat cu plansete.
Pana veneau rezultatele, ne-au dus intr-un salon, unde trebuia sa stea cu perfuzie de clorura de sodiu pt. hidratare. I-a facut si o injectie cu algocalmin sa scada febra mai repede.
"Avionul" montat la manutza il durea, vroia sa-l scoatem...dar nu puteam pana nu se terminau cele 150 ml de perfuzie.
Il sunam pe tati, ii zic sa vina sa facem rocada, marco il vroia pe el. Facem schimbul...merg cu Edi in curtea spitalului si-i dau borcansul sa pape. Era trecut de ora 19 si el nu mai papase nimic de 5 ore.
Se termina prima seringa de 50 ml si Marco ma vrea iar pe mine. Schimbam copiii, ajung la puiul meu bolnav si ii citesc din Cartea Junglei. Incerc sa-l tin ocupat cat mai mult...sa nu-si aminteasca de branula de la mana, caci iar incepe sa planga.
In salon mai vin 2 pacienti cu perfuzie si febra mare.
Terminam si seringa nr2, pune pe ultima. se termina si aceasta...febra a scazut doar cu 2 liniute. Imi vine sa mor...chiar nu vreau sa ma internez cu el in spital.
Marco imi cere un hot-dog...uauuuu...copilul meui se simte mai bine de vrea asa ceva. Il sun pe sot sa mearga sa-i cumpere.
Intre timp ne trimit la chirurgie....dr. il suspecteaza de o apendicita, eu ma rog sa nu fie una ca asta...e prea mic pt. o interventie si anestezie generala.
Mergem la chirurgie.. facem 13-14 si acolo...parca toti se misca in reluare...era deja ora 20:30...tati vine cu hot-dogul din care Marco ia 2 guritze dupa care cere biscuiti.
Intram in cabinet...il pun pe masa aia...un dr. mai negrut incepe sa-l apese la burtica...ba il doare intr-o parte, ba nu-l mai doare. ba il doare la coaste, ba mai jos....
Completeza ceva in mormanul de hartii si ne trimite inapoi la urgente.
Predam hartiile si vine o asist. draguta si imi zice ca trebuie sa ma internez cu el pana maine cand va merge iar la chirurgie la control. Refuz internarea, semnez pt. asta si ii scoate puiul branula.
Imi zice si ea ca am luat o decizie buna si plecam spre masina. E trecut de ora 21...Marco e obosit, Edi e marait, eu sunt pierduta ..... dupa 4 ore de stat la urgente mergem toti spre casa.
Acasa i-a mers burtica, febra nu a mai facut nici peste noapte, nici acum in dimineata de luni.
E moale, nu vrea sa pape nimic, macar bea ceai.
Dr. il suspectau de o apendicita, eu totusi inclin sa cred ca a facut o enteroviroza...doar el e mare amator de asa ceva, si cum da caldura...hop si Marco cu diaree si durere de burtica.
duminică, 6 iunie 2010
Evadare din peisaj
Am iesit din peisajul casei....am lasat copiii si una bucata sot acasa si am plecat la film cu vara-mea.
Dimineata fusesem manichiura si pedichiura, la pranz m-am imbracat frumos, un machiaj discret, mi-am pus tocuri, iar unghiile rosii straluceau atat la maini cat si la picioare....o frumusete nu alta, si am plecat spre mall, sa vedem Sex and the City 2. Acolo mi-a cam pierit din stralucire, fetele glamour- cum le denumea verisoara mea - isi facusera aparitia. Imediat m-am intrebat cu ce traiesc aceste fete: sigur doar cu apa....asta e clar...fac parte din staff-ul reclamei cu manechinele care beau doar apa plata cu lamaie.
Sunt la dieta, am dat jos vreo 3 kg, eram la ziua de fructe si legume...doamne cat urasc ziua asta. asa ca mi-am incalcat regula, si am luat un meniu de nachos. le-am topit pe toate, nu va zic cum ma simteam la sfarsit. Doar apa plata cu lamaie imi trebuia.
Chiar daca nu este vorba de New York, chiar daca nu vorbim de pantofii Manolo Blahnik sau Jimmy Choo, cred ca nu exista persoana, ma refer la femei in special, care sa nu-si fi dorit sa vorbeasca despre dragoste, sex si cotidian.
Inca imi doresc sa am acel grup de prietene cu care sa ma intalnesc fie la pranz, fie seara sau sa mergem in club, sau sa avem o petrecere in pijama....sa pot vorbi liber despre relatii, senzatii, de ce nu copii si multe altele.
Dar la ce viata si timp liber am...putin probabil.
Ma multumesc doar cu cele aproape 3 ore in care am intrat in pielea fiecarui personaj, uitand de grijile de acasa. Pentru mine este si asta o mare evadare din rutina zilnica.
O zi in care trebuia sa ma dedic copiilo, iar sotul sa fie la birou, a luat o intorsatura neasteptata: o zi dedicata mie, iar sotul baby-sitter la copii.
Ii multumesc pe aceasta cale pt. bunavointa lui.
Dimineata fusesem manichiura si pedichiura, la pranz m-am imbracat frumos, un machiaj discret, mi-am pus tocuri, iar unghiile rosii straluceau atat la maini cat si la picioare....o frumusete nu alta, si am plecat spre mall, sa vedem Sex and the City 2. Acolo mi-a cam pierit din stralucire, fetele glamour- cum le denumea verisoara mea - isi facusera aparitia. Imediat m-am intrebat cu ce traiesc aceste fete: sigur doar cu apa....asta e clar...fac parte din staff-ul reclamei cu manechinele care beau doar apa plata cu lamaie.
Sunt la dieta, am dat jos vreo 3 kg, eram la ziua de fructe si legume...doamne cat urasc ziua asta. asa ca mi-am incalcat regula, si am luat un meniu de nachos. le-am topit pe toate, nu va zic cum ma simteam la sfarsit. Doar apa plata cu lamaie imi trebuia.
Chiar daca nu este vorba de New York, chiar daca nu vorbim de pantofii Manolo Blahnik sau Jimmy Choo, cred ca nu exista persoana, ma refer la femei in special, care sa nu-si fi dorit sa vorbeasca despre dragoste, sex si cotidian.
Inca imi doresc sa am acel grup de prietene cu care sa ma intalnesc fie la pranz, fie seara sau sa mergem in club, sau sa avem o petrecere in pijama....sa pot vorbi liber despre relatii, senzatii, de ce nu copii si multe altele.
Dar la ce viata si timp liber am...putin probabil.
Ma multumesc doar cu cele aproape 3 ore in care am intrat in pielea fiecarui personaj, uitand de grijile de acasa. Pentru mine este si asta o mare evadare din rutina zilnica.
O zi in care trebuia sa ma dedic copiilo, iar sotul sa fie la birou, a luat o intorsatura neasteptata: o zi dedicata mie, iar sotul baby-sitter la copii.
Ii multumesc pe aceasta cale pt. bunavointa lui.
vineri, 28 mai 2010
Edi si prima tranta serioasa
Am ajuns sa scriu si despre intamplari mai putin placute.
Odata cu venirea calduri, am inaugurat si balcoanele. de obicei stam seara pe ele, la o poveste, copiii in casa sau pe langa noi.
Aseara, ca de obicei eram in balconul de la living., Marco in casa la desene, Edi misuna pe langa noi. De cand merge in 4 labe si a invatat sa se ridice, se agata de tot ce poate...
pe terasa, e atras de barele de la balcon, ii place sa se uite la tot ce misca pe-afara. si cum asta nu-i era de ajuns...a inceput sa se urce pe bordura, doar e mic saracul si vrea sa vada mai bine[:))))]. asa ca de cateva zile se tot chinuie el sa se urce pe bordura aia...uite ca ieri a reusit singurel. Era tare mandru...asa ca a repetat chestia asta de cateva ori...cu noi in preajma lui.
Dar inevitabilul s-a produs si intr-o fractiune de secunda s-a
dezechilibrat, s-a intors si a picat direct cu fata pe gresie. S-a auzit un urlet sfasietor...eu l-am luat in brate rapid, sangele ii curgea din guritza i din nas...fuga cu el la baie...de aici l-a preluat sotul ca eu m-am facut alba ca varul. Dupa ce i-a oprit sangerarea, l-am pus la san, doar asa s-a linistit puiul meu si ne-am putut uita in guritza.
Dintisorii erau la locul lor, buza de jos era sparta mai tare, nasul putin atins.
Asa aprata puiul meu azi, a 2-a zi dupa accident.
In situatii dintr-astea....numai mama sa nu fii. dar ma bucur ca nu e nimic mai grav....cine stie cate incidente dintr-astea vor mai urma......
Odata cu venirea calduri, am inaugurat si balcoanele. de obicei stam seara pe ele, la o poveste, copiii in casa sau pe langa noi.
Aseara, ca de obicei eram in balconul de la living., Marco in casa la desene, Edi misuna pe langa noi. De cand merge in 4 labe si a invatat sa se ridice, se agata de tot ce poate...
pe terasa, e atras de barele de la balcon, ii place sa se uite la tot ce misca pe-afara. si cum asta nu-i era de ajuns...a inceput sa se urce pe bordura, doar e mic saracul si vrea sa vada mai bine[:))))]. asa ca de cateva zile se tot chinuie el sa se urce pe bordura aia...uite ca ieri a reusit singurel. Era tare mandru...asa ca a repetat chestia asta de cateva ori...cu noi in preajma lui.
Dar inevitabilul s-a produs si intr-o fractiune de secunda s-a
dezechilibrat, s-a intors si a picat direct cu fata pe gresie. S-a auzit un urlet sfasietor...eu l-am luat in brate rapid, sangele ii curgea din guritza i din nas...fuga cu el la baie...de aici l-a preluat sotul ca eu m-am facut alba ca varul. Dupa ce i-a oprit sangerarea, l-am pus la san, doar asa s-a linistit puiul meu si ne-am putut uita in guritza.Dintisorii erau la locul lor, buza de jos era sparta mai tare, nasul putin atins.
Asa aprata puiul meu azi, a 2-a zi dupa accident.
In situatii dintr-astea....numai mama sa nu fii. dar ma bucur ca nu e nimic mai grav....cine stie cate incidente dintr-astea vor mai urma......
Abonați-vă la:
Postări (Atom)